Securiştii de ieri sunt potentaţii de azi

La dezbatere nu au participat însă membrii acestor autorităţi din şapte foste state comuniste, ci jurnalişti din Polonia, Cehia, România, Bulgaria şi Ucraina, care se ocupă de mai multă vreme cu această temă.

În primăvara anului 1990, existau încă români care cereau organizaţiei Amnesty International azil politic, chiar dacă regimul comunist se prăbuşise şi în România. Absurd este motivul acestei solicitări: "Am lucrat pentru securitate şi suntem ameninţaţi cu pedeapsa capitală", spuneau ei. Acestea au fost povestite la Berlin de scriitorul Richard Wagner, născut în România. El a vrut să arate cu câtă abilitate au reuşit oamenii serviciilor secrete să se adapteze schimbărilor din Europa de Est. Wagner a reliefat: "Ei s-au îndreptat în trei direcţii: economie, politică şi înapoi în serviciile secrete, fiindcă în acelaşi timp, în primăvara anului 1990, a fost înfiinţat noul serviciu secret, cu o denumire adaptată noilor împrejurări: Serviciul Român de Informaţii."

Foştii securişti au avut tot timpul din lume, mai afirmă scriitorul originar din România, fiindcă a durat 10 ani până când a fost înfiinţat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Wagner consideră că această autoritate ar face treabă bună dacă n-ar fi presiunile făcute de foştii securişti, ajunşi astăzi în poziţii-cheie în economie şi politică.

O imagine similară a zugrăvit şi jurnalistul Hristo Hristov din Bulgaria. Abia cu puţin timp înainte de aderarea ţării la UE a fost creată Comisia pentru studierea dosarelor întocmite de poliţia secretă comunistă. Şi în Bulgaria, spune Hristov, agenţii secreţi ai dictaturii comuniste au reuşit să-şi transforme puterea politică în putere economică. El afirmă: "Nu e niciodată prea târziu pentru deschiderea arhivelor. Dacă această deschidere n-ar fi atât de importantă, nici opoziţia faţă de aceasta nu ar fi atât de mare."

Astăzi, dosarele sunt accesibile oricui în Bulgaria şi autoritatea care le gestionează publică listele foştilor agenţi care ocupă în prezent posturi importante în politică, justiţie şi mass media. Foştii agenţi nu au de suportat însă niciun fel de consecinţe; actualul preşedinte al Bulgariei, Gheorghi Parvanov este unul dintre ei.

Spre deosebire de România şi Bulgaria, în Polonia şi Cehia au fost deschise arhivele imediat după anul de graţie 1989 şi au fost adoptate chiar legi ale lustraţiei care au barat drumul foştilor agenţi către funcţii înalte. Cu toate acestea, doar puţini dintre polonezi cer să studieze dosarele aflate la Institutul pentru Memorie Naţională. Jurnalista poloneză Paryczia Bukalska îşi explică în termenii următori fenomenul: "De când a apărut criza economică, oamenii se interesează de alte lucruri, de modalităţile de depăşire a crizei. Polonezii sunt atât de preocupaţi de problemele prezentului, încât nu mai au timp să se uite înapoi."

Ţelul instituţiilor însărcinate cu studierea arhivelor fostelor servicii secrete comuniste este reconstrucţia trecutului totalitar şi nu goana după senzaţional, a subliniat Marianne Birthler, şefa Autorităţii federale pentru studierea dosarelor poliţiei secrete est-germane STASI. La Berlin ea a declarat: "Important este cum vom reuşi să transmitem tinerei generaţii lucrurile învăţate din aceste dosare. Avem aici o mare şansă. Merită să păstrăm toate aceste informaţii, de preferinţă în context internaţional."

Autor: Marinela Liptcheva-Weiss / Ioachim Alexandru

Redactor: Ovidiu Suciu