Securitatea Europei, un concept mai mult decât militar

Sute de jurnalişti şi experţi s-au acreditat ca observatori neparticipativi la summitul Alianţei Nord-Atlantice, desfăşurat săptămâna trecută în capitala României. Au mişunat, pe culoarele Palatului Parlamentului din Bucureşti, vânând informaţia, culegând-o sau ciulind, pur şi simplu, urechea la decriptarea ei. Unii s-au repezit să o disemineze, alţii au stocat-o, pentru a-i redescoperi valoarea după ce atmosfera se va mai fi răcorit. Între cei din urmă s-a numărat şi Claus Peter Muller.

Fără învingători sau învinşi

De profesie jurnalist, Muller este membru în boardul organizaţiei Manfred Worner Circle, un think-tank reunind strategi cu diverse background-uri educaţionale dar cu aplicabilitate în probleme de securitate. I-am pus întrebarea care, la sfârşitul summitului, a făcut ocolul lumii presei: cine a câştigat şi cine a pierdut la Bucureşti? „Nu există învingători sau învinşi”, crede Muller. „Pur şi simplu, Alianţa aceasta se află la o răspântie spre un nou viitor, care necesită mai multă implicare din partea tuturor. Şi tocmai de accea ar trebui să ne bucure faptul că preşedintele rus Vladimir Putin a vorbit clar şi despre succesul summitului dar şi despre interesele sale.

Este o Alianţă care are nevoie de o nouă lege fundamentală, pentru că actualul concept strategic are 20 de ani şi necesită o adaptare la noile provocări. Aceasta înseamnă inclusiv o componentă de securitate civilă pe linia frontului Alianţei. Nu vorbim despre un model depăşit; Alianţa continuă să fie atractivă iar Rusia trebuie să se obişnuiască şi ea cu gândul că este vorba despre un partener şi nu să rămână undeva, separată”.

Dacă nu mai există URSS, NATO nu mai are nici un sens. Pe asta s-a bazat întreaga pledoarie a preşedintelui rus Vladimir Putin.

„Cunosc NATO de 40 de ani, am şi lucrat în NATO o vreme şi, într-adevăr, nu mai este alianţa care era. Sigur că mai există acel punct 5 din Tratatul de la Washington dar”, crede Muller, „apărarea este întotdeauna binevenită. NATO nu este neapărat într-un moment de reformă, pentru că NATO este într-o continuă adaptare şi acesta este atu-ul alianţei. Diplomaţi, politicieni, militari şi experţi din America de Nord şi Europa depun eforturi intelectuale iar marea artă a acestei organizaţii este tocmai armonizarea tuturor conceptelor propuse, în aşa fel încât Alianţa Nord-Atlantică să rămână, pe mai departe, o alianţă atractivă”.

NATO şi securitate europeană? Sau fie NATO, fie securitate europeană?

„Europa trebuie să se concentreze mai mult pe politicile de securitate, un concept complex format din securitate externă şi internă, securitate economică, securitate a dezvoltării şi, nu în ultimul rând, de securitate individuală. Cum mă simt eu, ca cetăţean, în această Uniune? Cum îmi asigur securitatea mea ca cetăţean? Politica de securitate nu se opreşte la chestiuni de ordin militar. Ar fi prea simplu. Cum la fel de simplu este să critici tot timpul Alianţa. Şi cum la fel de simplu este să spui că, la summitul aniversar de anul viitor, Alianţa va prezenta, pur şi simplu, o nouă declaraţie. Trebuie definit limpede sub ce acoperiş pot să-mi asigur pe viitor securitatea. În Alianţă se lucrează pe principiul unanimităţii astfel că trebuie identificat cel mai mic numitor comun – care, implicit, devine obligatoriu pentru fiecare dintre statele membre”, a conchis Muller.