Semnătura lui Putin

Recunoaşterea unilaterală de către Rusia a Osetiei de Sud şi a Abhaziei, deşi controversată în mass media rusă, a generat dezbateri interne lipsite de orice influenţă asupra cursului politic actual al Moscovei.

Ceea ce atestă o anume siguranţă de sine a Kremlinului, pe cale de a se răzbuna pentru mai multe umilinţe - sugerează unele voci.

Ex-preşedintele Gorbaciov a dezvăluit de altfel într-un articol de presă cît de dureros îşi resimte Rusia neputinţa şi după ce a fost nevoită să asiste la bombardarea de către NATO a aliaţilor ei sîrbi – menţionează LA CHARENTE LIBRE - pornind de la mai recentele avertismente ale Moscovei vizînd riscurile recunoaşterii independenţei provinciei Kosovo. Acum însă, scrie ziarul francez, Kremlinul nu mai suportă nici o mustrare.

Iar în conflictul din Caucaz, poziţia Rusiei a devenit atît de dură încît EL MUNDO se teme că ea ar fi capabilă de orice.

Caracterul imprevizibil al evoluţiei crizei actuale este şi cel care alimentează frecventa comparare a situaţiei, între altele cu începutul unui nou război rece. Ipoteza este însă respinsă de THE GUARDIAN fiindcă din termenii ecuaţiei cîţiva nu există : Rusia nu este din perspectivă militară la fel de puternică pe cît era fosta Uniune Sovietică iar raza ei de acţiune nu este globală. Ea poate livra arme Siriei sau Iranului dar nu mai poate instiga la revoluţie în Angola ori în Cuba. Rusia este neruşinat de capitalistă dar este şi liberă să pună la cale noi alianţe.

Deşi nu exclude eventualitatea unui nou război rece, potenţialul ei de ameninţare nu este comparabil cu cel al islamismului - crede LE FIGARO, evidenţiind existenţa unor similitudini între Rusia şi occident care ar face posibilă o apropiere.

Deocamdată, deşi Rusia nu este suficient de puternică pentru a face cum o taie capul, constată AFTENPOSTEN, ea este izolată deduce SALZBURGER NACHRICHTEN comentînd întîlnirea aşa numitului grup Shanghai.

Aceasta şi fiindcă prin retorica agresivă a politicii ei, ea stîrneşte mai mult decît nedumeriri în rîndul unor state pînă nu demult prietene constată RHEINPFALZ. De aceea, pare a fi şi sosit momentul - recomandă FREIE PRESSE - ca în locul consternărilor de tot felul să se impună reflecţia lucidă şi raţionamentele strategice. Ziarele de azi se opresc şi asupra desemnării lui Barack Obama de către democraţi drept candidatul la preşedinţia Statelor Unite, faptul constituind, în optica ziarului DER STANDARD, o cezură în istoria Americii, Obama fiind primul candidat de culoare la şefia Casei Albe.

Dar, avertizează WESTDEUTSCHER ZEITUNG, cursa pentru preşedinţia Americii are încă un final imprevizibil: democraţii ar trebui să cadă pe gînduri ştiind că în chiar timpul spectacolului lor fastuos de la Denver, Mc.Cain nu pierdea nici un centimetru din terenul cîştigat, amăgindu-şi susţinătorii cu iluzia că, în calitatea sa de poliţist al lumii, continuînd mai abitir politica lui Bush, America va putea face în sfîrşit ordine pe glob.