111111 USA Iran

De fiecare dată când apar relatări despre progrese obţinute de regimul de la Teheran în domeniul atomic, SUA şi aliaţii lor au trei opţiuni: sancţiuni, cu precădere economice, mai severe, noi tratative la nivel diplomatic şi ameninţarea cu o acţiune militară - la nevoie chiar executarea acesteia. Ultima variantă este din ce în ce mai discutată în Israel. Totuşi, Leon Panetta, ministrul american al Apărării, a explicat acum limpede că ultima variantă nu intră pentru SUA în calcul, măcar pentru moment. O asemenea măsură ar putea avea consecinţe imprevizibile, cu efecte grave asupra regiunii şi a trupelor americane staţionate în Orientul Mijlociu.

Penetta a declarat la marginea unei conferinţe de presă desfăşurată la Pentagon, că o bombardare a instalaţiilor atomice iraniene ar produce cel mult o întârziere cu trei ani a programului atomic pe care-l derulează această ţară. Deci, efectul unei astfel de acţiuni ar fi foarte limitat. Din acest motiv, o acţiune militară împotriva Republicii Islamice nu poate fi decât o ultissimă soluţie de ieşire din impas. Ce nu a mai spus Panetta, dar ştie orice militar american de rang superior, este că Israelul nu poate bombarda instalaţii atomice din Iran fără ajutor tehnic primit din partea SUA. Astfel mesajul indirect al şefului de la Pentagon adresat Israelului este clar: În cazul unui preconizat atac aerian israelian, SUA nu vor oferi niciun fel de sprijin.

Administraţia de la Washington a reacţionat până acum cu deosebită reţinere faţă de raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică consacrat programului nuclear iranian, prezentat cu câteva zile în urmă. De ce? Mike Schuster, expert în politică externă al postului naţional de radio NPR a explicat: "SUA şi administraţia Obama îşi drămuiesc cu mare atenţie reacţiile. Vor să vadă în ce direcţie evoluează lucrurile. Este de asemenea clar că Obama vrea să îndiguiască şi mai tare afacerile financiare internaţionale cu Iranul. Acest aspect va sta acum în centrul preocupărilor."

La Washington nu există mari speranţe cu privire la posibilitatea de a convinge Consiliul de Securitate al ONU să decidă în unanimitate măsuri împotriva regimului teocratic de la Teheran. China şi Rusia vor bloca probabil prin veto eventuale sancţiuni înăsprite. Din acest motiv, SUA şi, cu singuranţă, principalii lor aliaţi - Marea Britanie, Franţa şi Germania -  îşi vor reduce şi mai radical comerţul cu Iranul. Ţelul urmărit este astfel secătuirea economică şi financiară a potentaţilor de la Teheran, în aşa fel încât să se vadă siliţi să renunţe la programul lor atomic.

Din punct de vedere militar Washingtonul doreşte -  mai ales după retragerea, la finele acestui an, a trupelor americane din Irak -  să sprijine statele prietene din regiunea de criză. Astfel, este dat ca sigur că SUA îşi vor amplifica simţitor prezenţa militară în Kuweit. În plus, în regiunea de la Golful Persic vor fi dislocate şi mai multe nave de luptă americane.  Pe acest fundal, Washingtonul nu vrea cu siguranţă să se vadă atras într-un nou război, nici măcar într-un raid aerian unic. Aaron David Miller, expert pentru problemele Orientului Mijlociu în cadrul institutului de cercetări politice Woodrow Wilson Center de la Washington a explicat: "Nu e vorba de întrebarea dacă suntem capabili sau nu să intervenim din punct de vedere militar. Întrebarea este ce ne-ar costa dacă am face asta. Şi ce preţ am avea de plătit în schimbul a ce am putea dobândi."

Când vorbeşte de preţ, renumitul expert Miller nu se referă atât la costuri financiare, cât mai ales la consecinţe politice în regiunea de la Golful Persic, la nivel internaţional dar şi naţional. Un lucru nu trebuie uitat: Într-un an, în SUA se vor desfăşura din nou alegeri prezidenţiale. Laureatul premiului Nobel pentru pace, Barack Obama, nu vrea să intre în campanie electorală şi să fie nevoit, în discursurile sale, să se justifice pentru un nou conflict militar.

Autor: Klaus Kastan / Ioachim Alexandru
Redactor: Medana Weident