Semne bune anul n-are
28 noiembrie 2012
"Foarte lentă", "greoaie" - aceştia sunt termenii prin care Eckhard Wurzel, Senior Economist în cadrul OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) descrie evoluţia economică pe plan mondial, în următorii doi ani. După cinci ani de criză şi conjunctură instabilă, creşterea globală e anemică, dar nu e o noutate - susţine Wurzel. Întotdeauna, după o criză, procesul de recuperare este mai greoi. În plus, din afara OECD, economia capătă impulsuri mult mai slabe decât era prevăzut.
În ciuda măsurilor adoptate în statele europene, criza euro poate fi considerată în continuare "cea mai mare ameninţare la adresa conjuncturii economice mondiale", susţine Wurzel. Cea mai puternică lovitură este reprezentată de pierderea încrederii şi a investiţiilor, dar şi de diminuarea consumului. Pentru 2013, OECD estimează o scădere de 0,1% a puterii economice. În 2012 aceasta a fost de 0,4 procente, iar în 2014 este prevăzut un avans de 1,3%.
Previziuni şi recomandări
Criza îşi face simţită prezenţa şi în Republica Federală, ţară cu o industrie înfloritoare comparativ cu alte state europene. Pentru anul în curs, OECD estimează o creştere de 0,8%. Anul viitor va fi de doar 0,6%, iar începând din 2014 plusul înregistrat va fi de 1,9%. Declinul de anul viitor i-ar putea afecta, în primul rând, pe exportatorii germani. Cu siguranţă volumul comenzilor se va diminua. "În plus, în viitorul apropiat, investiţiile în domeniul militar vor fi mai mici" - spune Andrés Fuentes, director al Biroului german din cadrul departamentului economic al OECD.
În combaterea crizei, reprezentanţii sunt de părere că rolul central le revine politicienilor. Guvernele statelor ar trebui să facă urgent demersuri pentru a împiedica extinderea crizei. În caz contrar, economia mondială va avea de suferit şi mai mult ca până acum.
OECD recomandă Băncii Centrale Europene (BEC) scăderea, în continuare, a dobânzilor şi menţinerea sprijinului acordat în vederea redresării economiilor europene, pentru încă o vreme de-acum încolo. În plus, necesară ar fi o adevărată uniune bancară, cu garanţii financiare comune. Acolo unde va fi nevoie, în discuţie ar putea intra recapitalizarea băncilor prin intermediul Mecanismului European de Stabilitate (ESM).