Semnificaţia afilierilor europene

În cadrul unei emisiuni de televiziune, eurodeputatul Cristian Preda a sugerat că alianţa dintre partidul condus de Mihail Neamţu şi partidul premierului britanic David Cameron ar fi nepotrivită din perspectiva intereselor româneşti. Ciudat a fost însă nu atât reproşul, oarecum previzibil, cît faptul că a venit din partea unui membru PPE.

Să explicăm. Dreapta din România a fost mereu stingheră în cadrul grupurilor europene de dreapta. Subiectul migraţiei a blocat dialogul şi a creat distanţe inevitabile. În cadrul Parlamentului European devenise vizibil că deputaţii PDL din România nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mulţi dintre colegii lor tot mai reticenţi faţă de ridicarea totală a restricţiilor de pe piaţa muncii. În acest context eurodeputaţii PSD, membri ai grupului socialist din PE, au reproşat colegilor lor din PDL că fraternizează cu politicieni care se opun intereselor româneşti. Singurii care se simţeau mai în largul lor faţă de subiectul migraţiei (circulaţia forţei de muncă) şi în subsidiar al exodului românesc erau social democraţii şi liberalii din grupul ALDE.

Aşadar, acum, deputatul european Cristian Preda, care face parte din grupul PPE, reproşează Noii Republici exact ceea ce socialiştii îi reproşaseră anterior lui însuşi şi colegilor săi de grup. Românii din PPE par uşuraţi că nu mai sunt ei cei mai la dreapta şi că pot arăta cu degetul în altă direcţie. În cadrul unei emisiuni de televiziune el a sugerat că Noua Republică s-ar găsi pe un drum greşit, deoarece a aderat la organizaţia europeană din care fac parte conservatorii britanici, tot mai eurosceptici şi tot mai ostili faţă de emigraţia românească. Într-o replică pe site-ul oficial al partidului, Mihail Neamţu s-a apărat bine, arătând că dincolo de retorica antimigraţionistă conservatorii au creat o mulţime de locuri de muncă de care beneficiază inclusiv zeci de mii de români. Cu toate acestea nici el nu a putut ascunde diferenţa de perspectivă dintre estici şi vestici, una greu de acoperit şi care va defini multă vreme de aici înainte relaţiile europene.

Adevărul este că politicienii români care se regăsesc în politicile conservatorilor britanici şi parţial în euroscepticismul lor nu sunt vinovaţi de campaniile din Marea Britanie care cer menţinerea restricţiilor pentru români. La fel cum nici deputaţii PDL din PPE nu pot fi consideraţi părtaşi la decizia de neadmitere în Schengen la care dreapta populară a contribuit în mod decisiv. E suficient să ne amintim de situaţia ingrată în care se găsiseră liderii PDL de la Bucureşti, care deşi speraseră într-o relaţie excelentă cu administraţia Sarkozy, s-au văzut nevoiţi să adopte poziţii adverse. Pur şi simplu dreapta românească nu poate fraterniza fără rezerve cu dreapta europeană din cauza unor vădite decalaje sociale. Ce ar trebui să facă românii cu opţiuni de dreapta? Să adere la grupul socialist? Sau la cel liberal? Particularităţile societăţii româneşti îi împing de multe ori pe eurodeputaţii români către stânga, dar acest lucru nu se va schimba prea curând.

Dificultatea cea mai mare a dreptei româneşti care aspiră în sinea ei să semene cu dreapta vest-europeană, cu nuanţele ei diferite, este că nu poate să denunţe migraţia masivă din ultimii ani decât în forme teoretice şi aluzive. Cum să ceri oamenilor să nu mai plece? Cum să le spui să rămână acasă dacă nu poţi oferi o alternativă comparabilă? Cum să exalţi hărnicia burgheziei autohtone când ea se manifestă mai ales în varianta compradore, aceea pe care o detecta cu îndrăzneală politică Teodor Paleologu? Şi sunt destule alte subiecte predilecte ale dreptei care se lovesc în România de bariere naturale foarte puternice.

De aceea afilierile acestea ar trebui să fie privite nu atât ca alianţe în Europa, pe diferite teme europene, cât ca indicaţii privitoare la politicile interne. Sau cu alte cuvinte spune cu cine te asociezi la Bruxelles ca să ştim ce politici vei practica la Bucureşti.