1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Semnificaţiile româneşti ale integrării europene

Horaţiu Pepine28 septembrie 2006

Intergrarea europeana a fost cel mai important proiect pe care şi l-a propus societatea românească după căderea comunismului. Dacă din pespectivă tehnică, administrativă, el este încă nedesăvîrşit, simbolic vorbind apare ca o izbîndă deplină.

https://p.dw.com/p/B2y6

Administraţia este de fapt singurul plan pe care s-au purtat negocierile de aderare şi prin urmare se găseşte în centrul discursului public. Romania intră în spaţiul comunitar fără clauze de salvgardare, dar totuşi cu avertismente serioase privind mai multe domenii, dar în primul rînd cu privire la agricultură şi la Justiţe.

Agricultura fiind grevată de înapoieri istorice nu crează polemici, dar Justiţia continuă să fie un subiect disputat. A fost şi este se pare nevoie pe mai departe de presiunile Comisiei Europene pentru ca partidele din Romania să admită anumite reforme. Subiectul Agenţiei de control a averilor a revenit insistent în toate declaraţiile din ultima vreme.

În plan simbolic însă integrarea europeană este împlinită şi nu de acum, ci chiar din momentul în care România a început negocierile de aderare. Privită îndeobşte, ca o realizare istorică remarcabilă ea vine să desăvîrşească identitatea naţiunii române după mai multe secole de auto-edificare. Popoare orientale, divizate în mici stătuleţe, valahii şi moldovenii au aspirat la identitatea europeană încă din a doua jumătate a sec. al 19-lea. Ulterior Romania întregită şi intrată într-un ceas fast a istorei sale intr-un dialog mai intens cu lumea europeană, de care, după cel de-al doilea război mondial va fi despărţită dramatic de Puterea sovietică. La încheierea tratatului de aderare preşedinteleTraian Băsescu nu întîmplător spunea că Romania revine în rîndul lumii civilizate.

Există însă şi un plan concret pe care este trăită integrarea, acela al vieţii de zi cu zi şi care poate furniza destule surprize. Experienţa cea mai puternică o deţin însă cetăţenii care călătoresc în Vest şi care mai cu seamă caută de lucru undeva în Spania, Italia sau Germania. Pentru ei integrarea europeană este în primul rînd continuarea unei aventuri începute cu ani în urmă atunci cînd a debutat migraţia mai ales clandestină a forţei de muncă. O aventură pe cît de condamnată, pe cît de plină de riscuri şi suferinţe, pe atît de benefică pentru economia românească sau pentru economia ţărilor vest- europene. Aventura continuă însă şi sensul ei nu poate fi altul decît acela al unei Europe mai liberale.