Sentinţa CPI naşte controverse

E ca şi cum demonstranţii ar vrea să transpună în viaţă propaganda preşedintelui El-Bashir. „Un adevărat sudanez nu se opune niciodată preşedintelui atunci când acesta are nevoie de el” se poate citi pe afişele întocmite de administraţia de stat. Mii de persoane au demonstrat miercuri, în capitala Sudanului, Khartoum, împotriva sentinţei Curţii Penale Internaţionale. Aprox. 40 de state, preponderent africane, au avertizat că nu vor mai recunoaşte instanţa internaţională de la Haga. Cazul El-Bashir ameninţă să scindeze comunitatea internaţională.

Numărul statelor care refuză să sprijine Curtea Penală Internaţională riscă să crească. Până acum această listă cuprinde SUA, Rusia, India, Pakistanul, China, Israelul şi Iranul. Efectele mandatului de arestare vor fi resimţite şi de oamenii din Sudan. Situaţia umanitară, deja catastrofală, se va înrăutăţi suplimentar. Recent, din ţară au fost expulzate o serie de organizaţii umanitare. De asemenea procesul de pacificare va fi mai dificil. Pe fundalul mandatului de arestare o grupare rebelă din Darfur a anunţat că se retrage de la negocieri.

Ţara care este considerată ca o bază de retragere a teroriştilor islamişti, se va trezi şi mai izolată. Este primul mandat de arestare eliberat împotriva unui preşedinte, aflat încă la putere. Pe drept cuvânt apare aici întrebarea dacă se poate face dreptate fără încheierea unei păci în prealabil. Este imposibil, susţin instituţii cum ar fi Uniunea Africană şi state, care au trecut prin situaţii similare, precum Ruanda, fosta Iugoslavie sau Africa de Sud. Acolo abia după reinstaurarea păcii, la capătul războiului, genocidului sau apartheid-ului, cei responsabili au fost traşi la răspundere.

Fără îndoială El-Bashir este răspunzător pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi de război. El trebuie tras la răspundere, dar de ce acum? Şi este mandatul de arestare instrumentul potrivit? Aici sunt permise câteva dubii. Ar fi existat şi alte posibilităţi, dar comunitatea internaţională a ales să nu le folosească. Între acestea s-ar fi numărat sancţiuni severe din partea ONU, presiuni politice şi economice din partea unor parteneri comerciali importanţi, mai ales China. Apoi de ce occidentul livrează în continuare arme în Sudan dacă acolo se doreşte pace? Nici unul din cei care critică eliberarea mandatului de arestare nu se pronunţă pentru impunitate, nici statele arabe, nici Uniunea Africană, dar ei avertizează că nu se poate aplica o pedeapsă într-un stat aflat în conflict cum este Sudanul, într-o ţară în care ameninţă să escaladeze mai multe conflicte regionale, ale cărei instituţii politice sunt foarte slabe.