Serotonină pentru regenerarea ficatului

Lista bunelor servicii ale aşa-numitului „hormon al fericirii“ este mai lungă. Serotonina transmite semnalele în creier, stimulează digestia şi participă la dirijarea tensiunii arteriale în sistemul cardiovascular. Hormonul este prezent şi în sânge, şi anume în proporţie de 95 % în trombocite – celulele numite şi plachete sangvine. Acestea îl transportă în tot sistemul vascular şi îl eliberează acolo unde este necesară repararea unui vas prin activarea coagulării sângelui. Ultima funcţie ce i-a fost descoperită este stimularea regenerării ficatului.

Observaţia a fost făcută de o echipă de chirurgi şi patologi de la Clinicile universitare din Zürich şi de la Institutul Naţional al Sănătăţii şi al Cercetării Medicale din Strasbourg, în colaborare cu oameni de ştiinţă de la Institutul Max-Planck de Genetică moleculară şi de la Centrul Max Delbrück de Medicină moleculară din Berlin. Cercetătorii au plecat de la faptul bine ştiut că ficatul este singurul organ cu o mare capacitate de regenerare. În cazul transplantului cu organ viu sau al îndepărtării unei părţi bolnave, chiar dacă este menţinută numai o jumătate din organ, în două până la patru săptămâni acesta îşi redobândeşte dimensiunea iniţială.

Specialiştii au făcut următorul experiment pe animale: ei au modificat trombocitele şoarecilor astfel încât să nu mai conţină serotonină. Apoi, au îndepărtat părţi ale ficatului şi au urmărit – în comparaţie cu o grupă de referinţă - cât de repede se regenerează organul. S-a dovedit că la şoarecii la care plachetele sangvine au avut conţinutul normal de serotonină ficatul s-a regenerat mult mai repede. Dacă, însă, cobaii cu trombocitele manipulate au primit un agonist de serotonină – o substanţă asemănătoare hormonului -, regenerarea a avut loc în condiţii normale. A fost dovedit astfel faptul că serotonina este indispensabilă în procesul de regenerare a ficatului. Descoperirea este extrem de importantă nu numai pentru medicina transplantării. De exemplu, se ştie că la alcoolici plachetele sangvine conţin mai puţină serotonină, deficienţă ce accelerează probabil apariţia unei ciroze. O terapie cu serotonină ar putea fi aşadar de ajutor multor pacienţi cu afecţiuni ale ficatului.