Serviciile secrete - un stat în stat?

Un lucru este cert - în numele combaterii primejdiei terorismului internaţional, serviciilor secrete nu le este îngăduit să devină un scop în sine. Aserţiunea formulată în editorialul apărut pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG este din păcate contrazisă de realitate. Nu mai puţin adevărat este însă că sensibilitatea faţă de acţiunile de supraveghere variază de la un stat la celălalt şi în funcţie de istoria naţională.

Germania, învinsă în al doilea război mondial, a devenit în 1949 Republica Federală dar a trebuit să cedeze forţelor aliate învingătoare o serie de drepturi. Reziduuri ale acestor concesii persistă pînă în zilele noastre, scrie DITHMARSCHER LANDESZEITUNG, şi fiecare guvern german a fost în cunoştinţă de cauză cînd în discuţie au fost aduse acordurile secrete aflate încă în vigoare, în baza dreptului internaţional.

Cît despre America, ea are o cu totul altă concepţie privind caracterul secret al datelor stocate. Abia cînd statul este constrîns de împrejurări să aibă acces la informaţiile culese, abia atunci trebuie el să se justifice, atrage atenţia FAZ.

DIE WELT crede că acţiunile de interceptare a convorbirilor telefonice de către serviciile secrete americane nu i-ar irita prea mult pe germani. Sub titlul Cu toţii voyeurişti de bună voie, autorul eseului publicat în cotidianul citat consideră că întreaga afacere NSA ar fi, pe fundalul apropiatelor alegeri din toamnă, instrumentalizată politic în funcţie de interesele de partid. Ceea ce explică şi de ce unii lideri ai coaliţiei guvernamentale au mimat consternare şi stupefacţie la auzul dezvăluirilor făcute de Snowden din care rezultă cît de departe şi de profund au spionat serviciile secrete americane, indivizi şi instituţii germane şi europene. Numai că este cît se poate de plauzibil şi de puţin surprinzător faptul că serviciile secrete germane au profitat ele însele de pe urma activităţii colegelor lor americane, dă de înţeles NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG.

Toate bune şi frumoase dar cine apără drepturile fundamentale ale cetăţenilor se întreabă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, menţionînd că la această întrebare nici cancelara Merkel nici ministrul german de interne nu au un răspuns.

Iar ideea încheierii unui acord internaţional privind protejarea caracterului secret al datelor personale, iniţiativă adusă în discuţie de chiar Angela Merkel, este nerealistă, absurdă şi dictată de raţiuni electorale, consideră TAGESZEITUNG.

Ziarul berlinez aminteşte că de vreme ce nici măcar un acord internaţional privind protecţia climei terestre, aşa numitul acord post Kyoto nu a putut fi semnat, din pricina intereselor divergente ale diverselor naţiuni, este şi mai puţin probabil ca un acord privind culegerea şi stocarea datelor personale să fie vreodată încheiat. Dar înainte de toate, se impune clarificarea, elucidarea realelor dimensiuni ale spionajului american în Germania. Opoziţia revendică instituirea unei comisii parlamentare de investigaţie, dar abia după alegerile din toamnă, menţionează PFORZHEIMER ZEITUNG. De ce abia după alegeri, de ce atît de tîrziu? se întreabă CELLESCHE ZEITUNG. Fiindcă şi fostul candidat la funcţia de cancelar, social-democratul Frank-Walter Steinmeier, are multe de povestit. Intre 1999 şi 2005 el a fost şeful cancelariei federale şi coordonatorul serviciilor secrete în timpul mandatului lui Schröder. In repetate rînduri a fost chemat în faţa unei comisii parlamentare să dea lămuriri şi cu certitudine ştie mai multe decît Angela Merkel.

Este America o ţară rasistă? Şi da, şi nu, sună răspunsul formulat în DIE WELT, în comentariul despre consternarea americanilor dar şi a europenilor, provocată de achitarea de către un tribunal al Statelor Unite a ucigaşului tînărului afro-american Trayvon Martin, a cărui fotografie ziarul citat o publică pe prima pagină. Cazul Zimmermann, acesta fiind numele bărbatului alb care l-a ucis în aşa zisă legitimă apărare pe adolescentul de culoare, a redeschis răni pe care optimiştii le credeau vindecate mai ales de cînd la Casa Albă Obama îşi exercită al doilea mandat, semnalează DER STANDARD.

Prezenţa preşedintelui cu origini africane la conducerea superputerii americane nu a fost de natură să elimine rasismul din societate deduce LA CHARENTE LIBRE. Ziarul francez conchide: rasismul persistă şi la 60 de ani de cînd o tînără de culoare, pe nume Rosa Park a intrat în istorie prin simplul ei refuz de a ceda locul într-un autobuz din Alabama, unui călător alb. Rasismul persistă şi la cei 35 de ani care au trecut de la asasinarea lui Martin Luther King.

In contrextul dat, cu atît mai revelatoare sunt rezultatele unei investigaţii demoscopice, efectuate de Fundaţia Bertelsmann, un aşa numit radar al coeziunii sociale în 34 de state industrializate. Rezultă, între altele, conform articolului publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG că germanii nu ar fi chiar atît de toleranţi pe cît se crede, că gradul cel mai înalt de coeziune socială există în ţările scandinave, în frunte cu Danemarca şi cel mai scăzut, în sud-estul Europei, în Bulgaria, România şi Grecia.