Serviciul Federal de Informaţii şi americanii

În anul 2003, Germania nu făcea parte din „coaliţia ţărilor binevoitoare”, aşa cum a numit preşedintele american George W. Bush statele ce au susţinut intervenţia armată americană în Irak. Această realitate nu face însă imposibilă o altă constatare. Germania, al cărei cancelar la acea vreme era Gerhard Schroder, a susţinut indirect Statele Unite, oferind americanilor dreptul de pătrundere în spaţiul aerian german.

Între adevăr şi supoziţii

Serviciul Federal de Informaţii nu a stat nici el cu mâinile în sân. A trimis doi agenţi germani la Bagdad. În scopuri umanitare, susţine guvernul. Opoziţia consideră însă că misiunea acestora a fost aceea de a sprijini în mod activ intervenţia militară americană din Irak. La doi ani după acest eveniment, Parlamentul german încearcă să facă lumină în această discuţie. Joi, cei doi agenţi BND au fost interogaţi de o comisie parlamentară.

Fermitatea cu care Germania a refuzat să sprijine intervenţia americană în Irak s-a bazat în primul rând pe îndoielile care planau asupra existenţei armelor de distrugere în masă deţinute de Sadam Hussein. În plus, guvernul german de la acea vreme a considerat că americanii trebuie să obţină mandatul Naţiunilor Unite pentru a ataca Irakul. Se pare

însă că poziţia oficială a guvernului federal a fost fisurată de acţiunile paralele ale Serviciul Federal de Informaţii. Imediat după începerea războiului în Irak, doi angajaţi ai BND-ului au plecat la Bagdad, loc în care au şi rămas pentru ceva vreme.

Câte suspiciuni, atâtea explicaţii par să existe când vine vorba de misiunea celor doi agenţi germani în Irak. Oficialii guvernamentali de la acea vreme susţin că Germania nu dorea decât să se informeze în mod acurat în legătură cu ceea ce se petrece Irak şi în ţările vecine, date fiind riscurile pe care le implicau acţiunile armate ale americanilor.

Misiune umanitară sau militară?

Problematic este însă conţinutul informaţiilor pe care cei doi germani le-au furnizat americanilor. S-au înscris acestea strict în regimul umanitar?

Michael Hartmann, reprezentantul social-democrat din comisia parlamentară de anchetă nu ezită să vorbească despre rolul salvator pe care l-au jucat cei doi agenţi germani atunci când au furnizat prompt informaţii privitoare la iminenţa atacării unui hotel din Bagdad.

„Cei doi oameni ai noştri pot confirma că în acel hotel se aflau numai civili. Informaţiile lor au salvat vieţi omeneşti.”, spune Hartmann

Reprezentantul Verzilor, Hans-Christian Ströbele, este însă de părere că angajaţii Serviciului Federal de Informaţii au oferit americanilor nu doar detalii - să spunem - umanitare, ci şi informaţii despre obiective militare.

„Este vorba despre informaţii privind locurile în care se presupunea că se ascunde Sadam Hussein. De asemenea, au fost furnizate inclusiv informaţii despre locaţia unui aşa-numit club al ofiţerilor, în cadrul căruia se pare că opera serviciul secret irakian.“

Suspiciunile pe care le ridică prezenţa celor doi agenţi germani în Irak la momentul declanşării războiului, gravitează în jurul unei singure întrebări: cui îi aparţine responsabilitatea politică pentru ceea ce s-a întâmplat? Misiunile BND-ului au fost coordonate de cancelaria germană. Şeful cancelariei era la acea vreme actualul ministru de externe german, Frank-Walter Steinmeier. Liderii opoziţiei sunt convinşi că Steinmeier a fost de acord cu prezenţa celor doi agenţi germani în Irak. Nu însă şi cu furnizarea de informaţii de ordin militar americanilor.