Sfârşitul erei Zapatero în Spania

José Luis Rodriguez Zapatero nu s-a temut de nimic. S-a pus cu Vaticanul şi cu fostul preşedinte american George W. Bush. Premierul socialist părea intangibil chiar şi în faţa celor mai puternici adversari politici. Doar criza economică a reuşit să-l scoată din scenă. Rata şomajului, ajunsă la un nivel record, şi datoriile mari l-au obligat să anunţe alegeri legislative anticipate.

Astfel, scrutinul din 20 noiembrie va pune capăt erei Zapatero. "Am preluat funcţia cu un zâmbet pe buze şi voi pleca zâmbind", s-a destăinuit, unui apropiat, politicianul în vârstă de 51 de ani.

Dar premierul îşi părăseşte cabinetul cu un zâmbet amar. Cu o rată a şomajului de peste 21%, Spania se află în fruntea clasamentului la nivel comunitar. "O situaţie de care mă simt răspunzător", a admis Zapatero. Premierul n-a putut rezolva nici problemele de natură financiară ale ţării, dificultăţi care au dus la retrogradarea din liga campionilor economici a Spaniei.

Popularitatea sa printre spanioli a scăzut atât de mult încât, uneori, pare că oamenii nu mai suportă nici să-l privească pe premierul care, cu doar câţiva ani în urmă, îi fascina cu zâmbetul seducător şi cu ochii lui de căprioară.

Pentru socialişti (PSOE), Zapatero a fost multă vreme "speranţa" şi "învingătorul". În anul 2000 a devenit, în mod surprinzător, preşedinte al formaţiunii. Socialiştii l-au numit în fruntea guvernului după alegerile din 2004, deşi - conform sondajelor - se prefigura o victorie a conservatorilor.

Una din primele sale acţiuni, în calitate de premier, a fost retragerea trupelor militare spaniole din Irak. Bush nu l-a iertat niciodată. După alegerile prezidenţiale din SUA (din noiembrie 2004), fostul lider de la Casa Albă nici măcar nu i-a răspuns la telefon lui Zapatero. Premierul de la Madrid vroia numai să-l felicite...

În timpul primului său mandat (2004-2008), Zapatero a trecut drept omul reformelor curajoase. În ciuda opoziţiei Vaticanului faţă de căsătoriile între homosexuali şi adopţiile de către aceste cupluri, premierul spaniol şi-a anunţat intenţia de a aduce modificări constituţionale care să le permită.

Zapatero a fost şi primul şef de guvern din istoria Spaniei al cărui cabinet a inclus şi femei. Tot el a făcut demersuri în favoarea mai multor drepturi acordate reprezentantelor sexului frumos în viaţa profesională şi la divorţ.

După realegerea în fruntea executivului (2008), lui Zapatero nu i-au pierit nici pofta de guvernare, nici optimismul cu toate că, în ţară, se instaurase criza. Mai întâi a refuzat să accepte realitatea declinului economic al Spaniei. Apoi, a afirmat că doar o etapă trecătoare. A alocat fonduri de miliarde în vederea redresării, însă criza n-a mai putut fi oprită.

În mai 2010 soarta i-a fost pecetluită. Uniunea Europeană a avertizat Spania că, fără măsuri de austeritate, o paşte falimentul. Zapatero a fost nevoit să reducă salariile funcţionarilor publici şi să îngheţe pensiile. "Dacă şi-ar fi anunţat atunci retragerea, acum ar fi fost idolul stângii", nota ziarul "El Pais".

În ciuda crizei şi a şomajului, în timpul celui de-al doilea mandat, Zapatero a repurtat totuşi şi câteva mici victorii. Printre acestea se numără anunţul mişcării separatiste ETA privind încheierea unui armistiţiu cu teritoriul catalan. Dacă gruparea bască îşi va respecta promisiunile, Zapatero va intra în istoria Spaniei ca fiind primul politician care a pus capăt atentatelor ETA după mai bine de patru decenii de teroare.

Graţie măsurilor de austeritate, Spania nu întăreşte rândurile statelor aflate în pericol de faliment, însă criza nu fost nici pe departe învinsă.

Autori: dpa, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu