1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Sfârşitul politicii

2 martie 2011

Reforma PDL propusă de Monica Macovei riscă, în ciuda bunelor intenţii, să transforme partidul într-o organizaţie birocratică, finanţată de la bugetul statului şi, inevitabil, castrată ideologic.

https://p.dw.com/p/R5a8
Monica Macovei a propus modificări curajoase la statutul PDLImagine: DW/Stefanescu

Modificările pe care Monica Macovei intenţionează să le aducă statutului PDL reprezintă un experiment politic fără precedent. Rămâne de văzut dacă ele vor fi cu adevărat acceptate, dar în cazul în care operaţiunea va fi încununată de succes, PDL se va găsi într-o situaţie limită.

În primul rând noul statut ar conţine criterii severe de admitere în partid. Candidatul trebuie să fie ireproşabil. Sunt dinainte excluşi foştii securişti şi informatori ai Securităţii, cei care au promovat idei sau acţiuni de rasism, xenofobie, antisemitism şi intoleranţă. De asemenea sunt respinşi aceia care au fost condamnaţi sau care au fost trimişi în judecată.

Prin urmare, în PDL nu vor intra de aici înainte decât cetăţeni exemplari. Cei care au intrat deja vor fi “amnistiaţi”, dar statutul prevede sancţiuni aspre pentru aceia care ar încălca normele de integritate după admiterea lor şi care culminează cu excluderea din partid. În sfârşit judecarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor vor fi atribuite Comisiei de etică.

Dar partea cea mai importantă a noului statut se referă la instanţa care îi promovează pe militanţii partidului în funcţii publice. Fostul ministru de Justiţie a propus ca autoritatea maximă să revină tot Comisiei de etică. Nimeni nu poate ocupa o demnitate publică fără avizul obligatoriu al Comisiei de etică.

Acest for alcătuit din 9 persoane alese la Congres va deveni instanţa absolută a partidului, una mai puternică decât preşedintele însuşi şi care se poate autosesiza, intervenind direct în raporturile de putere. Cei 9 membri ai Comisiei de etică vor putea cenzura întreaga politică de cadre a guvernului, în cazul în care partidul reformat după acest model va câştiga alegerile.

Felul în care sunt ierarhizate abaterile este de asemenea semnificativ. Este foarte grav, de pildă, ca un militant al partidului să depăşească limitele legale privind finanţarea campaniilor electorale. Se vede cu uşurinţă intenţia “reformatorilor” de a tăia sursele de finanţate netransparente ale partidului.

Reformatorii susţin, totodată, ideea finanţării campaniilor electorale de la buget, ceea ce va spori odată în plus forţa avizelor date de Comisia de etică.

Proiectul se remarcă prin intransigenţă etică şi îndrăzneală politică. El pare izvorât din exasperarea provocată de eşecurile repetate în războiul purtat cu înfăţişările atât de versatile ale corupţiei.

În mod nemărturisit proiectul acesta radical de reformă al partidului de guvernământ caută să compenseze insuccesele de fond ale ANI şi ale legii incompatibilităţilor şi să ducă intransigenţa etică şi mai aproape de momentul originar al selecţiei cadrelor. Dacă aceste dispozitive legale şi instituţionale ar fi funcţionat pe măsura aşteptărilor, reforma însăşi a partidelor nu ar mai fi fost necesară.

Dar dincolo de bunele intenţii există şi riscuri. În primul rând apare riscul ca partidul să devină încetul cu încetul o birocraţie, una selectată după criterii de angajare ca într-o mare corporaţie, finanţată de la bugetul statului şi, inevitabil, castrată ideologic.

Comisia de etică - instanţa suverană a partidului - ar fi alcătuită din demnitari aleşi, dar ei înşişi plătiţi ca nişte funcţionari publici. Membrii Comisiei de etică nu ar fi, ca în modelul clasic, personalităţi respectate ale partidului, oameni cu autoritate personală şi discernământ, ci agenţi impersonali ai unor norme abstracte, care pot fi ei înşişi sancţionaţi pentru absenţe.

În cazul în care acest model ar funcţiona, vor fi preferaţi candidaţii care nu au nici o legătură cu mediul de afaceri şi, pentru ca integritatea lor să fie certă, oameni cu legături sociale cât mai rarefiate, după modelul specialiştilor sau tehnocraţilor.

Există aşadar riscul să asistăm, după formula unui politolog român, la "sfârşitul politicii" şi la resurecţia unei noi utopii sociale, una bazată pe ideea de puritate morală.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu