Sfârşitul unei chinuitoare tradiţii

Pentru a respinge ideea luptelor cu tauri nu trebuie să fii un entuziast şi fervent apărător al drepturilor animalelor. În aparentul duel dintre toreador şi taur, animalul nu are niciodată vreo şansă de a se impune. Taurul este chinuit într-un mod pe cât de bestial, pe atât de inutil până când bărbatul din faţa lui îl ucide cu una sau mai multe lovituri de spadă.

Din culise s-au făcut nu o dată auzite zvonuri conform cărora taurii din arenă ar fi îndopaţi cu medicamente sau că li s-ar şlefui coarnele pentru a reduce riscurile unei posibile răniri grave a toreadorului. Esenţa încercarării de a justifica menirea unui spectacol de acest fel, ale cărui rădăcini sunt înfipte în vremuri străvechi, este cinică. "Corrida", în forma sa actuală, datează de la finele secolului 18, iar argumentaţia conform căreia crescătorii de tauri şi toreadorii înşişi venerează de fapt animalele şi că se îngrijesc să aibă urmaşi viguroşi serveşte exclusiv intereselor proprii. Şi crescătorii, şi toreadorii îşi văd joburile pierdute, în urma interdicţiei aplicate "corridei".

Privită din această perspectivă, decizia Parlamentului catalan, de a interzice, începând din 2012, luptele cu tauri este corectă. Şi, totuşi, la umbra justeţei acestei măsuri se odihnesc câteva detalii ce merită a fi pomenite. Dacă analizăm ponderea votului din Parlamentul catalan, observăm că mai ales naţionaliştii au fost cei care s-au pronunţat pentru interdicţie, motiv pentru care votul este mai degrabă unul împotriva Spaniei şi nu unul împotriva luptelor cu tauri. "Corrida" este pentru naţionaliştii catalani unul din simbolurile statului spanioli, de care vor să se dezbare.

Decizie justă, dar conjuncturală

Mai există un argument care atestă faptul că votul din Legislativ n-a urmărit neapărat să pună capăt unui spectacol oribil. Interzicerea aţâţării taurilor şi fugărirea lor pe străzile catalane, spectacol numit "correbous", n-a trezit mai deloc entuziasmul parlamentarilor naţionalişti. N-o fi taurul ucis în cadrul acestui eveniment, însă nici tratat cu atenţie deosebită nu este. Interdicţia decisă de parlamentarii catalani poate fi înţeleasă şi ca o reacţie a naţionaliştilor la decizia Curţii Consituţionale spaniole care, recent, a tăiat un pic din statutul de autonomie al Cataloniei.

Dezbateri... pasionale

Dincolo, însă, de toate acestea, dezbaterile din Parlament pe tema luptelor cu tauri au fost extrem de pasionale şi patetice, dar mai ales convingătoare. "La Monumental", ultima şi cea mai mare arenă de coridă a Barcelonei, cu o capacitate de 20 000 de locuri, abia dacă a vândut anul acesta 400 de abonamente, tribunele ei fiind rareori pline. În 2009, arena a găzduit doar 18 coride, un mic dar relevant semnal că oamenii au început să-şi cam piardă apetitul pentru sângele taurilor ucişi de toreadori. Consecinţa logică a unei astfel de situaţii nu putea fi, aşadar, decât interzicerea generală a coridelor.

Autor: Marc Koch / vd
Redactor: Cristian Ştefănescu