Sfaturi către un tânăr romancier

Care sunt cele trei reguli de aur pe care un tânăr romancier trebuie să le urmeze pentru a atinge măiestria?

Evitarea unei literaturi autiste

„Unu: să devii un căutător bun, un explorator, în lumea ta interioară dar şi în lumea exterioară. Să încerci să te descoperi pe tine, să spui lucrurilor pe nume, dar în acelaşi timp să fii şi un călător foarte treaz în lumea exterioară. Să vezi lucrurile, să le asculţi, să le simţi. Această pendulare între lumea interioară şi cea exterioară te va ajuta să simţi necesitatea unui text, calibrarea lui. Despre ce vrei să scrii acum: despre interior sau exterior? Dacă vei scrie o poveste interioară această pendulă te va proteja de a face o literatură puţin autistă. Întotdeauna vei căuta şi exteriorul, vei lega cele două lumi una de alta. Textul va avea o balanţă bună, nu va fi doar un monolog interior, o învârtire în jurul propriilor probleme. Vei ieşi şi în afară. Aceasta mi se pare foarte important.”

Degetul pe rană

„Doi: sunt necesare anumite calităţi ale personalităţii. Curajul de a spune lucrurilor pe nume. Curiozitatea. Curajul de întreba oamenii. Curiozitatea de a-i asculta, de a încerca să le înţelegi firul vieţii, pe care apoi să îl înnodezi cu prima calitate. Vibrează ceva când cineva ne povesteşte o poveste. Trebuie să te gândeşti ce vibrează, ce are de-a face cu mine? E un glas al meu, interiorizat, sau îl las la persoana a treia? Curajul de a pune întrebări, de a pune degetul pe rană. Ori când este o rană proprie, ori când este una din mediul exterior. Modestia. Un roman nu se scrie cu prea mult egocentrism, pentru că altfel îi luăm oxigenul. Lucrurile trebuie uneori lăsate nespuse, cititorul va înţelege. Frazarea trebuie să fie simplă, fără să fie simplistă, laconică, fără să vrei neapărat să pari deştept. Aceasta sunt importante: curaj, curiozitate, modestie.”

Un roman nu se face cu afirmaţii

„Numărul trei, şi aici mă refer doar la scrisul romanelor. Să fii conştient că a scrie un roman nu înseamnă a pretinde lucruri, ci a le descrie. Un roman se scrie creând scene autentice, importante, dense, dramatice. Această creare are loc prin descriere, nu prin a pretinde. Un roman este o descriere a unei teme, având încredere că, fără să faci filozofie, cititorul va înţelege din acea descriere multe. Un roman nu se face cu afirmaţii, pentru că afirmaţia este parte din textura textului.”

Deşi a fost scrisă în limba germană, ultima carte a lui Florescu, „Zaira”, are o forţă narativă rar întâlnită în literatura română contemporană. „Zaira” este cu siguranţă unul dintre cele mai bune romane scrise de un român în ultimele două decenii. Încă de la primele fraze, scriitura este fermecătoare:

„Prima călătorie ameţitoare din viaţa mea a fost prin mama. Când m-a văzut în braţele mătuşii, cleioasă şi cu ţeasta ascuţită, a ţipat: "Da' e foc de urâtă!" Mătuşa a potolit-o, şi-a pus mâinile pe capul meu şi mi l-a modelat cu atenţie. E meritul ei că mai târziu toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut au vrut numaidecât să se însoare cu mine”.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu