Sherlock Holmes la Islamabad

In ce-l priveşte, preşedintele pakistanez Pervez Musharraf îi crede pe cuvînt pe teroriştii islamişti, care au revendicat atentatul asupra lui Bhutto. Musharraf a subliniat că islamiştii poartă vina asasinării fostei şefe a executivului pakistanez.

Dar opoziţia pakistaneză, formată în bună parte din islamişti, afirmă că şeful statului ar minţi.

În ripostă la acuzele opoziţiei, preşedintele pakistanez a cerut ajutorul Scotland Yardului. Care i s-a şi acordat prompt. Vineri au sosit în Pakistan cinci anchetatori britanici. Misiunea lor nu e de invidiat, fiindcă atentatul cu bombă şi gloanţe în care a pierit Bhutto are o dimensiune politică ieşită din comun şi nu şi-a epuizat defel potenţialul exploziv.

Opoziţia pakistaneză n-a întîrziat de pildă să-l acuze pe şeful statului că forţele sale de securitate şi serviciile sale de informaţii ar fi implicate în lichidarea politicienei prodemocratice şi prooccidentale. Ceea ce, din unghiul lui Musharraf e de-a dreptul grotesc. "Ar fi o glumă să considerăm că armata şi serviciile secrete s-ar folosi de persoanele împotriva căreia luptă", a subliniat el.

"Complicitatea executivului" la baia de sînge de săptămîna trecută, a insistat el la modul cel mai categoric, "este exclusă". Preşedintele a reliefat de altfel că oficialităţile au avertizat-o în repetate rînduri pe Benazir Bhutto faţă de un posibil atentat al extremiştilor islamici asupra ei, fără ca fostă şefă a executivului pakistanez să ia aceste avertismente în serios şi să adopte măsurile de protecţie necesare.

In ce-i priveşte, pakistanezii sunt şi rămîn sceptici, n-au încredere în propriile autorităţi şi speră ca străinii să facă lumină. Lipsa de credibilitate a lui Musharraf se datorează faptului că, potrivit multor pakistanezi, şeful statului s-a folosit de pretextul luptei antiteroriste pentru a-şi combate şi adversarii de orientare democratică.

În plus, a existat din capul locului o oarecare discrepanţă între reacţia şi declaraţiile autorităţilor, pe de o parte, şi unele depoziţii ale martorilor oculari ai atentatului, pe de alta. Deşi, spre a risipi îndoielile, preşedintele a cerut ajutorul poliţiei britanice, soţul defunctei politiciene, Asif Zardari, continuă să-şi manifeste neîncrederea în executiv şi să revendice o anchetă a Naţiunilor Unite.

Potrivit adepţilor lui Bhutto, oamenii preşedintelui ar fi ucis-o pentru a împiedica publicarea unor prezumtive materiale care ar fi probat intenţia autorităţilor de a truca apropiatele alegeri legislative.

In fapt, de pe urma asasinării ei profită cu adevărat doar extremiştii islamici, ale căror poziţii se întăresc pe măsură ce Pakistanul se destabilizeză.

Net mai puţin rentabilă e crima pentru un preşedinte care, la urma urmei, nu doreşte nimic mai mult decât să demonstreze că e singurul lider capabil să garanteze liniştea şi ordinea în ţară.