Siemens în tentaculele corupţiei

Deşi retorică întrebarea se cuvine formulată şi relaţia analizată, findcă unul din cele mai mari concerne germane de veche tradiţie, concernul” Siemens „ a devenit matricea unui scandal de corupţie care ameninţă să ia proporţii inimaginabile.

Corupţia nu este o specialitate germană - un enunţ pentru a cărui valoare de adevăr cu nu foarte multă vreme în urmă nu puţini ar fi băgat mîna în foc, pare a-şi fi pierdut valabilitatea după ce concerne ca Volkswagen şi Siemens au căzut pradă unui viciu care pare a fi aflat un teren propice de răspîndire în chiar procesul globalizării. Incoruptibilii au devenit în ultimii ani o specie rară ai cărei reprezentanţi, în vîrful ierarhiei unor întreprinderi, pot fi căutaţi doar cu lupa...

Caracterul acut al acestei maladii în organisme pe care le credeam imune pînă deunăzi este de o virulenţă pe care şi cei mai pesimişti diagnosticieni nu şi-ar fi imaginat-o.Preşedintele german al organizaţiei anti-corupţie Transparency International, Hansjörg Elshorst, confruntat cu cazul Siemens, a declarat că scandalul renumitului concern este încă mai mare decît cel depistat la Volkswagen.

Găuri negre şi implicaţii europene

La marele concern de automobile implicaţi au fost doar cîţiva manageri-şefi în timp ce la Siemens o întreagă aripă a conducerii a recurs la serviciile de consultanţă ale unui anume Wilhelm Schlesky, şeful unui mic sindicat AUB, evident şi cu scopul clar de a scoate din joc influentul sindicat de ramură IG Metall. După arestarea preventivă a managerului Johannes Feldmayer, fost responsabil strategic al grupului, rezultatele de pînă acum ale anchetei judiciare estimează că sumele cheltuite pentru o consultanţă lipsită de rezultate nu ar fi fost 14,75 milioane euro ci 34 milioane euro.

Investigaţiile sunt departe de a fi încheiate şi cu fiecare zi sunt depistate noi găuri negre care au înghiţit uriaşe sume de bani, inclusiv peşcheşurile plătite de conducerea firmei pentru obţinerea unor contracte în străinătate sumă estimată deocamdată la cel puţin 200 de milioane de euro.

Cazul Siemens devine în plin proces al globalizării şi o „afacere europeană”. Dincolo de detaliile unui scandal care de mai multă vreme reţine atenţia autorităţilor şi presei germane, un scandal care ameninţă să nu ia prea curînd sfîrşit şi care cu certitudine va face să cadă multe capete, cetăţeanul de rînd îşi poate pune fireasca întrebare: cum şi de ce s-a ajuns aici?

Cum este posibil ca Josef Ackermann directorul Deutsche Bank, care şi el a fost implicat într-un proces din care deodamdată a ieşit cu zîmbetul pe buze, să cîştige anual 13, 2 milioane de euro şi într-o singură lună 36 164 euro, cît venitul pe un an al unei familii numărînd patru membri, venit care în Germania, abia le poate asigura acestora un trai modest?

Top management...

Nu cumva salariile şi poftele marilor manageri cresc precum fiul împăratului din poveste – într-o zi cît ceilalţi într-un an? Iar dacă lucrurile stau în realitate precum în basme – nu-i de mirare că şi dimensiunile scandalurilor de corupţie sunt fabuloase.Ceea ce nu ar avea voie să se tranforme într-un alibi pentru cei dedaţi micilor găinării şi marilor afaceri acolo unde corupţia este deja demult endemică. Fiindcă, aşa cum proaspăta arestare a lui Johannes Feldmeyer o demonstrează din plin – în Germania nici justiţia, nici clasa politică şi nici mass media nu sunt dispuse să închidă ochii şi să stea cu mîinile în sîn...