Simţul moral lăsat pe seama altora

Scandalul provocat de programul umanitar „Petrol contra alimente” poate fi o lecţie pentru viitoare încercări ale comunităţii internaţionale de a aplica sancţiuni unui stat bogat cum este Irakul. Restricţiile comerciale sunt dificil de impus şi mai ales de respectat în cazul unui asemenea stat, deoarece tentaţia petrolului este puternică chiar pentru cei care au elaborat măsurile restrictive.

În cazul Irakului, aflat sub regimul Saddam Hussein, peste 2 000 de companii şi concerne internaţionale au cedat ispitei când s-au implicat în programul umanitar de ajutorare a populaţiei irakiene. Aceste firme au încercat şi au reuşit să scoată un profit substanţial din situaţia de criză cu care s-au confruntat irakienii. Afacerea s-a dovedit extrem de rentabilă atât pentru aceste concerne internaţionale cât şi pentru dictatorul de la Bagdad.

Organizaţia Naţiunilor Unite a impus Irakului după invadarea Kuweitului, la începutul anilor ´90, un embargo internaţional. Pentru a uşura situaţia populaţiei irakiene afectate a fost elaborat programul „Petrol contra alimente”, care permitea Irakului importul de alimente, medicamente şi alte bunuri de consum contra exportului unor cantitati limitate de petrol irakian.

Raportul realizat de comisia de anchetă stabileşte faptul că acest program umanitar a devenit un mecanism extraordinar de producere a banilor murdari. Lipsit de orice fel de scrupul, Saddam Hussein şi-a primit partea din fiecare import, acumulând astfel în mod ilicit miliarde de dolari, bani din care i-a putut răsplăti cu generozitate pe opozanţii occidentali ai sancţiunilor impuse Irakului – aşa-zişii luptători pentru pace. În aceeaşi măsură au profitat de pe urma acestui sistem concerne renumite pe plan internaţional şi reprezentanţii acestora.

Nu au fost excluşi din raport nici reprezentanţi ai Naţiunilor Unite. Este de notorietate cazul diplomatului german Hans von Sponeck, care a supravegheat la Bagdad programul „Petrol contra alimente” şi s-a afirmat totodată ca opozant al măsurilor restrictive impuse Irakului. Raportul prezentat joi la New York a precizat, ce-i drept, în mod explicit, că acesta nu a încălcat în nici un fel reglementările ONU. Cu toate acestea comisia de anchetă recomandă modificarea regulamentului intern al Organizaţiei Mondiale. Recomandarea se datorează faptului că diplomatul german a luat parte, după retragerea sa din funcţie, la administrarea a două din companiile care au activat în cadrul programului din Irak chiar în timpul mandatului său.

În raport sunt menţionate şi companii germane importante care au mituit autorităţile irakiene. Unele nu au prezentat nici un fel de declaraţii în acest sens, altele încearcă să minimalizeze rolul pe care l-au deţinut, ori subliniază faptul că parchetele nu au deschis încă anchete privind implicarea lor în această afacere.

Şi cum rămâne cu morala? Decenii la rând s-a ştiut că exporturile în ţări nedemocratice trebuie facilitate prin contribuţii ilicite care să îndepărteze concurenţa. De unde să se dezvolte deci un simţ moral, câtă vreme nici liderii politici nu par adesea prea curaţi? Afacerile sunt afaceri, iar simţul moral a fost lăsat pe seama altora.