Sindromul Stockholm în şcolile româneşti

Frauda de la bacalaureat a intrat în centrul dezbaterii publice graţie intransigenţei profesorului Gheorghe Rădulescu. El predă literatura română la liceul “George Enescu “ din Bucureşti şi este preşedintele Agenţiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii Educaţiei. În timpul examenului a refuzat să mai corecteze lucrările după ce remarcase că foarte multe dintre ele sînt pur şi simplu copiate. Reacţia oficialităţilor a fost ostilă, iar depoziţia sa privită cu suspiciune. “Mesajul ministerului condus de Cristian Adomniţei, a explicat prof Rădulescu într-un interviu apărut în Observatorul Cultural a fost de încurajare a fraudei: staţi liniştiţi, copiaţi în continuare.” Ulterior Gheorghe Rădulescu a cerut demisia celor pe care îi consideră principalii răspunzători: ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, secretarul de stat, Zvetlana Preoteasa, Sergiu Moga, preşedintele Comisiei de bacalaureat pe Bucureşti şi Inspectorul General, Stelian Fedorca.

Gheorghe Rădulescu nu crede însă că aceştia ar fi singurii vinovaţi deoarece frauda s-a putut produce numai cu complicitatea unor profesori supraveghetori, a părinţilor şi nu în ultimul rînd a unor inspectori şcolari care au pregătit încă din anii anteriori condiţiile fraudei. Din momentul în care ministerul Educaţiei a acceptat să anunţe cele 100 de subiecte de bacalaureat a început frauda. S-au tipărit cărţi, în format mic şi uşor manevrabile, cu soluţiile a celor 100 de subiecte, după care s-a pus la punct un sistem prin care clienţii plătitori să afle din timp numărul subiectului. Anul acesta sustine Gheorghe Rădulescu a fost mai rău ca niciodată, întrucît s-a copiat pur şi simplu cu cărţile în sală ca la tezele obişnuite. Nici măcar nu a mai fost nevoie ca cineva să divulge subiectele, întrucît oricare ar fi fost acestea ele se găseau în cărţile cu soluţii.

Război intern

Intransigenţa profesorului Gheorghe Rădulescu nu a fost bine primită de toţi colegii săi. Miercuri, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt a emis un comunicat care îi dezavuează, sarcastic, pe cei care au denunţat frauda: "Prezenţa mediatică a unor «imaculaţi« şi «luptători pentru dreptate», percepuţi ca marionete politice, care au clamat că există «grave nereguli în desfăşurarea examenului de bacalaureat» chiar de la începutul acestuia, precum şi afirmaţiile jignitoare ale anumitor lideri de sindicat conform cărora «profesorii iau mită pentru că au salarii mici», au creat un climat de tensiune care a condus atît la bulversarea elevilor cît şi a celor care au făcut parte din comisiile de examen". Comunicatul acesta semnat de liderul de sindicat Aurel Cornea minimalizează frauda şi îi incrimnează chiar pe cei care au denunţat-o.

Şcolile româneşti par străbătute de o teamă difuză. Contestatarii sînt condamnaţi chiar de către colegii lor ca în celebrul sindrom Stockholm, denunţînd prompt orice tentativă de rebeliune. Sistemul şcolar seamănă foarte bine cu cel judiciar, acolo unde, potrivit unor mărturii neînregistrate pe bandă, mulţi magistraţi se tem să vorbească despre mita care circulă în anumite instanţe. Dar din punct de vedere cantitativ sistemul educaţional stă mult mai rău. Aici apatia, indiferenţa sau complicitatea sînt aproape generalizate.