Singurul lucru pe care NU îl poți face la Berlin

Berlin. Inima Europei. O inimă mare și deschisă, care a bătut în ultimele decenii spre stânga politică. În care hipioții, hipsterii sau auto-denumiții de toate felurile și-au găsit ritmul. În care tu, ca berlinez vechi sau nou, poți alege să trăiești din trei joburi inventate de tine, să porți blugii rupți la birou, să ai părul roz, să faci plajă nud în parcul central, să dansezi în mijlocul străzii. Poți alege să fii oricine. Nu te judecă nimeni.

Și totuși, un lucru îți este inaccesibil, în calitate de cetățean UE: să votezi primarul general. Dacă nu ești cetățean german. Poți vota în schimb primarul de sector. Ești chiar invitat oficial, printr-o scrisoare în germană și engleză, să alegi cine vrei să aranjeze lucrurile prin zona în care locuiești. Dar primarul general nu este treaba ta. De ce? Pentru că Berlinul este atât oraș cât și land, iar primarul guvernator are și funcția de premier al landului. Iar ca să te implici în politica federală, trebuie să ai onoarea de a fi Bundesbürger.

Orașul nemulțumiților

Ok, de acord. Nu e ca și cum autoritățile din Berlin nu ar pleca urechea la doleanțele rezidenților. Nicidecum! Poți să te revolți în fel și chip pentru orice și să ceri orice. Cu condiția să o faci civilizat și în cadrul legii. De fapt, pentru un vizitator, ar putea părea că Berlinul e orașul nemulțumiților: nu trec două zile fără vreo demonstrație. Dimpotrivă: e dovada clară a unei democrații perfect funcționale.

Dar ce ne facem cu dreptul cetățenilor UE de a vota în alegerile locale în celelalte state membre în care trăiesc? Sau mai bine zis, ce ne facem cu dorințele politice ale celor 227.000 europeni care ar trebui, conform legilor UE să poată vota și primarul general? Cum o fac, de altfel, cetățenii UE cu vârste peste 16 ani în aproape toată Germania în afară de Berlin, Hamburg și Bremen, ultimele două fiind și ele orașe-land. Ce ne facem dacă ne mutăm? Sau dacă locuim într-un cartier și lucrăm în altul? Berlinul este împărțit în 12 sectoare, iar viața colorată de aici te ademenește să faci ”naveta” zilnic dintr-unul în altul.

Oare NGO-urile care luptă de câțiva ani pentru reinterpretarea legii vor reuși în curând să scape de această ambivalență?

Un sfert străini

Am citit într-un raport că cetățenii UE ar avea mai multe drepturi când vine vorba de alegeri, în Noua Zeelandă, decât au în Berlin. Și totuși, capitala Germaniei atrage fără oprire tineri creativi din toată lumea. Ceea ce îi face pe oameni să vină aici este tocmai spiritul liber al orașului, căruia i s-a dus vorba peste Atlantic și Pacific. Numai în ultimii doi ani, populația orașului s-a mărit cu vreo 500 mii, ajungând la 4 milioane. Un sfert din locuitori sunt străini, în zona centrală, Mitte, procentul lor fiind chiar de 50 la sută.

Engleza pe străzile Berlinului a devenit de mult o normalitate. Nu se miră nimeni dacă într-un magazin sau restaurant, personalul îți vorbește engleză mai ceva decât la Piccadilly Circus. Din invitația la votul pe sector, în limba engleză, înțelegem că autoritățile nici nu sunt deranjate de faptul că nu vorbești germana și că poate habar n-ai cum arată agenda alesului de sector. Sunt deranjate de incompatibilitatea între cetățenia ta de european și părerile cu privire la primăria generală.

Primărie fără ”sclipici”

Dar sunt oare berlinezii ”adoptați” deranjați de un drept mai puțin în metropola libertății individuale? Cert este că de când s-a schimbat guvernatorul acum doi ani, și de când ziarele mondene nu mai au ce să scrie, interesul față de edilul-șef, în persoana domnului Michael Müller (SPD), a cam scăzut. Până atunci, fostul primar general, Klaus Wowereit, tot social-democrat, în fruntea orașului timp de 13 ani, era vedeta absolută a Berlinului: prezent la toate evenimentele glamuroase și pe toate covoarele roșii. Iar pentru motto-ul ”Berlinul e sărac, dar sexy”, berlinezii îl vor iubi până la adânci bătrâneți, iertându-i și cele mai mari nerealizări.

Nu știm ce cred chiar toți berlinezii despre oraș, noul primar general și despre faptul că nu-l pot vota. Dar cu câteva zile înainte de alegeri, am întrebat câțiva berlinezi-români. Berlinezi la fel de frumoși ca această metropolă, care nu au ajuns aici din întâmplare. Au venit ca să poată alege aici - fără să-i judece nimeni - să poarte blugi rupți, să aibă părul roz. Să se revolte pentru ce nu le convine și într-o zi poate să pună ștampila și la primăria generală.