1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Siria? Nici usturoi n-a mâncat nici bomba n-ar fi vrut-o

Petre Iancu / Peter Philipp 25 aprilie 2008

SUA au dezvăluit că deţin multiple informaţii potrivit cărora Siria a încercat să construiască un reactor nuclear militar, obţinînd în acest scop ajutorul Coreii Comuniste.

https://p.dw.com/p/Docz
Imagine video nedatată, furnizată de CIA la 24 aprilie, 2008, care înfăţşează reactorul nuclear construit de Siria, cu ajutor nordcoreean, în deşertul din proximitatea frontierei cu IrakulImagine: AP

Reprezentanţii guvernului american au prezentat Congresului din Washington fotografii şi înregistrări video secrete până mai ieri, care elucidează substratul unui misterios raid israelian efectuat în Siria la 6 septembrie anul trecut.

Conform informaţiilor furnizate de serviciile secrete americane, forţele israeliene au distrus cu acest prilej un reactor nuclear militar, construit de Siria cu ajutorul Coreii de Nord.

Intrarea în funcţiune a reactorului era iminentă, când forţele speciale ale statului evreu l-au făcut zob. Imaginile relevă clar şi fără echivoc, potrivit autorităţilor americane, că fusese vorba "de un reactor de tip nordcorean", similar celui de la Yongbon, servind "cu totul altui scop decât producţiei de energie sau cercetării".

Primele relatări privind enigmaticul bombardament israelian au apărut în Washington Post. Ziarul american le-a publicat la începutul lunii septembrie a anului trecut, imediat după ce a avut loc raidul asupra centralei din localitatea siriană al-Kibar, situată în estul ţării, nu departe de frontiera irakiană.

Das syrische Parlament in Damaskus
Parlamentul sirian la DamascImagine: dpa

Au urmat dezminţiri nu tocmai credibile din partea Damascului, sirienii pretinzând ba că ar fi fost bombardat „un centru de cercetări agricole”, ba că ar fi fost distrusă „o instalaţie militară de mult dezafectată”.

Israelienii s-au ferit să confirme oficial atacul. Detaliile operaţiunii au rămas învăluite în mister. Dar, neoficial, autorităţile de la Ierusalim au lăsat să se înţeleagă că raidul a avut drept obiectiv să demonstreze hotărârea statului evreu de a dejuca orice tentativă a ţărilor inamice din regiune de a progresa pe calea producţiei de arme atomice.

Un raid ca semnal pentru Iran

Spus altfel, raidul avusese menirea de a lansa un semnal în special Iranului, aliat al Siriei, acuzat de ţările occidentale că încearcă să-şi procure bombe nucleare.

După raid, oficialităţile americane au păstrat multă vreme tăcerea. Se pare că unii oficiali de la Washington îşi exprimaseră anterior scepticismul în legătură cu fiabilitatea şi veridicitatea informaţiilor culese şi transmise serviciilor secrete americane de către cele israeliene.

De asemenea, unii responsabili de peste ocean par să fi încercat să-i determine pe israelieni să renunţe la atac. Chestiunea plasase Casa Albă şi Departamentul de Stat într-o situaţie delicată, devreme ce SUA tocmai încercau să-i convingă pe nord-coreeni să abandoneze propriul lor arsenal nuclear. Încât americanii au muşamalizat afacerea, renunţând chiar şi la încercarea de a sili regimul comunist nord-coreean să-şi dezvăluie contactele prin intermediul cărora îşi exportase tehnologia nucleară.

În ce priveşte Phenianul, până la apariţia actualelor fotografii documentând colaborarea nucleară siriano-nord-coreeană se dovedise doar că regimul comunist livrase timp de ani de zile Siriei rachete şi tehnologie balistică avansată.

Nu e clar deocamdată ce a determinat America să rupă tăcerea tocmai într-o fază marcată de relatări despre contacte diplomatice secrete siro-israeliene. E posibil ca miza dezvăluirilor să fie amplificarea presiunilor exercitate asupra Siriei, Coreii de Nord şi a Iranului.

Ştirea pune în încurcătură tote statele care colaborează tehnologic şi economic cu cele 3 membre ale "axei răului".

Informaţiile constituie şi o preţioasă mână de ajutor acordată campaniei candidatului republican la preşedinţia americană. John McCain se pronunţă în favoarea unei politici americane ferme în Orientul Apropiat şi Mijlociu, opunîndu-se retragerii intempestive din regiune a trupelor SUA, retragere care, conform liderului conservator, ar livra duşmanilor Americii o nesperată şi evitabilă victorie.