Situaţia din Orientul apropiat

Sub titlul „Israelul combate doar simtomul”, cotidianul austriac DER STANDARD din Viena se îndoieşte că ofensiva israeliană din Liban va avea efect şi scrie: în 1982 Israelul a intrat în Liban pentru a elimina OEP-ul. Seful Organizaţiei OEP Yasser Arafat a ajuns mai tîrziu preşedintele palestinienilor. După 18 ani Israelul s-a retras din sudul Libanului, dar chestiunea palestiniană nu a fost soluţionată ,ceea ce constituie cauza principală a întăriii poziţiei Hisbollah. Israelul şi SUA combat doar simtomul ,nu şi cauza. In spatele războiului declarat contra Hisbollah se află un scop strategic mai mare. Prin combaterea unei grupări pe care Israelul o consideră a fi braţul pelungit al Iranului, Ierusalimul încearcă să evite ca republica islamică să devină parte a conflictului arabo-israelian, scrie LE MONDE din Paris, care adaugă că o înfrîngere a Hisbollah este indirect o înfrîngere a protectorului mai mare iranian. La Londra THE GUARDIAN atrage atenţia asupra forţei de atracţie a Hisbollah în lumea arabă. Dintr-o mişcare şiită locală, Hisbollah a devenit o organizaţie care pentru mulţi simbolizează rezistenţa şi speranţa. SUA nu fac deosebirea între Al Qaeda şi Hisbollah, ceea ce este greşit. Forţa de atracţie a reţelei Al Qaeda nu a fost pentru marea majoritate a arabilor niciodată prea mare. Dimpotrivă Hisbollah are mulţi adepţi şi nu doar în Liban, ci şi în afara lui. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG risipeşte speranţele himerice ale Uniunii Europene că ar putea exercita presiuni eficiente asupra Israelului, precizînd că acesta nu are încredere în bătrînul continent şi deci influenţa Uniunii Europene în Israel este minimă.

Cu două săptămîni înainte de a împlini 80 de ani ,şeful de stat şi de partid al Cubei Fidel Castro a cedat conducerea temporar fratelui său mai tînăr Raul, un gest comentat pe larg de presă. Iată, constată LE FIGARO la Paris că şi în Cuba este posibilă schimbarea de regim. Ultimul din dinozaurii politici ai secolului XX se retrage. Castro a instaurat în Cuba un regim de tip mafiot. Potrivit revistei americane Forbes, Castro este unul din cei mai bogaţi oameni din lume cu cei 900 de milioane de dolari estimaţi. De unde are el atîţia bani?. O ştie cel mai bine poporul sărăcit al insulei. După 47 de ani de dictatură, izbucnirea haosului nu este acum exclusă. Pentru EL PAIS din Madrid procesul de tranziţie post Castro a început deja. In orice caz castrismul fără Castro nu are şanse de supravieţuire.

După Castro va fi o altă Cubă, pentru unii mai bună pentru alţii mai rea, pentru unii liberă, pentru alţii nedeaptă,remarcă ziarul KOMMERSANT din Moscova. SALZBURGER NACHRICHTEN consideră că doar Raul poate salva revoluţia cubaneză prin forţa armatei, a serviciilor secrete şi a centralizării economiei. In cel mai bun caz în Cuba vor exista relaţii chinezeşti,adică un stat autoritar plus libertate economică, în cel mai rău caz insula din Caraibe se va transforma într-un teatru de aventură a unor piraţi politici, opinează MAIN-ECHO din Aschaffenburg.