Soarta Colecţiei Gurlitt rămâne incertă

Nici investigaţiile privind lucrările de artă care le-au fost luate cu forţa sau pe preţuri de nimic proprietarilor evrei de către nazişti nu s-au încheiat încă.

Din noiembrie 2013, Colecţia Gurlitt a declanşat dezbateri aprinse. Se bănuieşte că unele dintre lucrări ar face parte din categoria "pradă nazistă" sau că ar fi opere calificate de nazişti drept "artă degenerată". Avem de-a face cu două categorii distincte.

Expoziţia organizată în 1937 la München cu titlul "Artă degenerată" (Entartete Kunst) a cuprins mii de lucrări, pe care naziştii le-au confiscat din diferite muzee germane. După închiderea expoziţiei, vizitate de peste trei milioane de persoane, obiectele de artă au fost fie distruse, fie vândute pe bani frumoşi în străinătate. E vorba de aproape 20.000 de lucrări provenite din muzee sau colecţii publice germane.

După 1945, muzeele n-au fost despăgubite pentru pagubele pricinuite în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Dacă muzeele în cauză au cu adevărat dreptul la retrocedarea operelor confiscate, e o chestiune controversată. Directoarea Kunsthalle din Mannheim, Ulrike Lorenz, spune, în paginile ziarului Die Welt, că administraţia oraşului verifică în ce măsură muzeul ar putea intra în posesia unor eventuale lucrări confiscate şi catalogate de naţional-socialişti drept artă degenerată. Potrivit aceluiaşi cotidian berlinez, şi alte muzee germane - de pildă din Wuppertal, Leipzig sau Kiel - ar putea avea pretenţii similare. Timpul presează deoarece, conform dorinţei testamentare a defunctului, colecţia ar urma să ajungă în străinătate, în Elveţia. Investigaţiile privind provenienţa lucrărilor continuă.

Apoi avem de-a face cu lucrări de artă furate sau cumpărate pentru sume simbolice de la proprietari sau colecţionari evrei în anii dictaturii naziste, pentru a fi vândute apoi, scump, în afara Germaniei. Unul dintre negustorii de artă care s-au ocupat de aceste afaceri în numele lui Adolf Hitelr a fost Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius Gurlitt, decedat la începutul acestei luni, la München. De aceea se bănuieşte că unele din obiectele intrate în posesia tatălui pe această cale ar face parte din actuala colecţie descoperită anul trecut în locuinţa lui Cornelius Gurlitt din cartierul münchenez Schwabing.

Mai există şi alţi moştenitori?

Prin testament, Cornelius Gurlitt a lăsat aşadar moştenire colecţia sa Muzeului de Artă din Berna. Între timp s-a găsit însă un al doilea testament, despre al cărui conţinut nu se cunosc încă detalii. Tribunalul Administrativ din München nu a făcut precizări, în afară de faptul că "cele două testemente se completează".

Indiferent cine moşteneşte operele de artă din Colecţia Gurlitt, moşteneşte şi responsabilitatea morală legată de aceste lucrări. Dacă moştenitorii renunţă la succesiune, atunci colecţia revine statului german. Odată cu ea, însă, şi o serie de probleme juridice.