Sofismul de la Finanţe

A reieşit cu limpezime ceea ce se putea bănui din prima clipă şi anume că schema fiscală promisă de Finanţe pentru creditorii restanţieri nu a avut o sursă politică sau, cu alte cuvinte, nu s-a născut din dezbaterile care se poartă îndeobşte în partide. Liderul PNL Crin Antonescu a declarat că măsura controversată „nu s-a discutat nici în USL, nici în întâlnirea PNL cu FMI” (Gândul).

În aceste circumstanţe e greu să califici propunerea ca fiind electorală, căci asemenea idei se nasc de obicei în micile reuniuni de partid sau de alianţă, acolo unde se încropesc tacticile de luptă politică. Se poate admite totuşi că ideea vine exclusiv din tabăra PSD, dar chiar aşa să fi fost, de ce o resping liberalii? În definitiv gratitudinea publicului s-ar răsfrânge la alegeri şi asupra lor. Mult mai probabil este faptul că schema fiscală de care vorbim se trage din discuţii cu băncile vizate şi că, deşi l-a antrenat şi pe ministrul PNL al Finanţelor, a fost ţinută cu premeditare departe de dezbaterea politică propriu-zisă. Prim vicepreşedintele PNL, Klaus Johannis, a avut o reacţie concludentă: „Surprinderea mea vine din faptul că ea (schema fiscală) nu a fost discutată în partid. Şi atunci, sigur, se pune problema dacă Guvernul a avut o şansă enormă să introducă această măsură în registrul măsurilor discutate cu FMI şi nu a mai avut răbdare să se discute în partidele politice această măsură, sau dacă, din alte motive pe care nu le cunosc, s-a omis consultarea politică”. (Mediafax)

Triunghiul Finanţe-Banca Naţională-FMI, care a susţinut proiectul, indică foarte clar care este mediul în care s-a născut ideea şi cine sunt principalii ei beneficiari. Conferinţa de presă a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, este pe deplin relevantă privind felul în care trebuie puse accentele ca şi interviul larg oferit Hotnews de şefa misiunii FMI. Mugur Isărescu, cel puţin, a dat de înţeles că băncile care operează în România s-au temut să nu păţească ca în Ungaria. Ar fi destul de ciudat să ne imaginăm că persoane ca guvernatorul BNR şi şefa misiunii FMI ar credita mici potlogării electorale.

Rămâne de văzut dacă liberalii, după ce surpriza iniţială a fost consumată, vor asuma proiectul sau nu. Indiferent însă de reacţia PNL, dezbaterea nu poate ocoli injustiţia enormă pe care acest proiect o conţine. Şi nu este vorba despre faptul că cei cu venituri mici (sub 1 600 de lei) ar fi ajutaţi să-şi achite creditele, ci de faptul că se imaginează o schemă fiscală arbitrară care oferă scutiri doar anumitor persoane cu venituri mici. Cei care câştigă mai puţin de 1.600 de lei şi care nu se încadrează în categoria desemnată de băncile creditoare nu vor primi nicio reducere fiscală.

Dacă guvernul Ponta ar trece la aplicarea programului electoral al USL, acela prin care promitea impozite regresive pornind de la 16%, ar fi ceva acceptabil. Dar dacă va aplica schema regresivă (aşa cu spunea Mugur Isărescu) doar unora, aleşi după criteriul relaţiei lor cu băncile, se creează o inegalitate intolerabilă. Mugur Isărescu spunea că această schemă ar trebui privită ca o primă treaptă în introducerea impozitului regresiv. A fost o încercare teribil de stângace de a justifica ceva greu de justificat şi care a deconspirat de fapt injustiţia.

Alibiul acestei scheme fiscale este practica larg răspândită - şi cu cele mai vechi origini - a impozitului diferenţiat pe venit. Dar în cazul de faţă presupoziţia că e firesc să diferenţiezi contribuţiile sau să intervii cu subvenţii pentru nevoiaşi este folosită greşit. Aşa cum am văzut, guvernul intenţionează să facă o diferenţă între persoane care nu pot fi diferenţiate după criterii fiscale, introducând un criteriu cu totul exterior şi prin urmare arbitrar (relaţia lor morală cu băncile). Din punctul de vedere al Fiscului, persoanele se diferenţiază după nivelul veniturilor declarate şi nu după după culoarea ochilor sau natura contractelor lor private. În concluzie, schema de reeşalonare este nu doar imorală, ci şi sofistică şi bineînţeles neconstituţională.