"Soft Power" pentru America Latină

Am asistat la o premieră: ministrul federal de externe Frank-Walter Steinmeier şi omlogul său cubanez Bruno Rodríguez Parilla au apărut împreună în faţa presei, după o întâlnire bilaterală. Politicianul cubanez s-a referit la avantajele unui Acord de Cooperare între UE şi Cuba, declarându-se bucuros de negocierile premergătoare semnării documentului. Parilla l-a invitat pe colegul său german la Havana, pentru ca acesta să se convingă de ospitalitatea cubaneză.

Steinmeier a acceptat invitaţia şi s-a referit în termeni cât se poate de amiabili la relaţiile cu statul din Caraibe: pe fundalul numeroaselor crize din lume, perspectivele unei înţelegri cu Cuba aduc speranţă, iar Uniunea Europeană vrea şi trebuie să fie prezentă în regiune. Acordul însă, care va face referire şi la respectarea drepturilor omului, va fi semnat la o dată neprecizată deocamdată. Cooperarea a fost întreruptă în anul 2003, după ce în Cuba s-au înregistrat mai multe represiuni şi încălcări ale drepturilor omului.

Summitul este un semnal politic

Întrunirea la nivel înalt este un semnal politic referitor la interesul pe care europenii îl au faţă de America Latină, a declarat Susanne Gratius de la institutul FRIDE din Madrid, institut specializat în relaţiile externe ale Uniunii Europene. De când China a fondat un forum similar, pentru a negocia cu statele comunitare, pentru Bruxelles contactul cu ţările din America Latină şi Caraibe a devenit cu atât mai important. Relaţiile culturale şi istorice dintre aceste ţări şi Spania rămân strânse în continuare. Experta recomandă însă o analiză mai atentă a oportunităţilor oferite de statele din CELAC, în contextul în care China planifică investiţii de miliarde de euro în economiile comunitare. Strategia pe care o preferă Susanne Gratius este numită de ea "Soft Power". Uniunea Europeană ar trebui să intensifice dialogul cultural şi politic şi să transmistă partenerilor "normele şi valorile" în care cred. Situaţia este dificilă, dat fiind că nu mai există pârghii concrete de acţiune, pentru că America Latină nu mai reprezintă un partener politic în curs de dezvoltare şi nici "influenţa politică" nu mai este atât de puternică.

Importantă este şi "diplomaţia culturală": după întrunirea la nivel de şefi de stat, la Bruxelles va avea loc şi un "summit academic", în cadrul căruia se vor consulta rectori universitari şi miniştri ai educaţiei din toate statele prezente la discuţiile din capitala Belgiei. Uniunea Europeană oferă o variantă extinsă a programului de schimb studenţesc - Erasmus. Au mai avut loc şi consultări între reprezentanţi ai sindicatelor, precum şi o întâlnire a reprezentanţilor societăţii civile, sub patronajul Comisarului pentru Afaceri Externe Federica Mogherini, care s-a referit la "gândirea sudatlantică", pe care ar trebui să şi-o însuşească europenii, în paralel cu cea "trans-atlantică" în direcţia Statelor Unite ale Americii.

Îmbunătăţirea schimburilor comerciale

Europenii vor să accelereze acum relaţiile comerciale: cu 26 din cele 33 de state membre ale CELAC există partneriate comerciale privilegiate. Există îns şi puncte nevralgice: negocirile cu grupul Mercosur, format din Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay, durează de aproape 20 de ani.

Preşedinta Braziliei Dilma Rousseff a declarat pentru Deutsche Welle că "va face tot ce-i posibil şi va încerca şi imposibilul" pentru ca negocierile să ajungă la un final. Pentru Brazilia, Acordul este existenţial, potrivit preşedintei Rousseff. La Bruxlles, optimismul în privinţa şanselor de reuşită la acest capitol este moderat.

O uniune statală eterogenă

Experta Susanne Gratius mai are şi alte recomandări: "ar fi mai degrabă indicate întâlniri tematice, pe probleme precum migraţia, droguri sau chestiuni concrete, decât summituri." Este ştiut că interesele statelor din CELAC sunt cum nu se poate mai diferite. Ce puncte comune ar putea avea Honduras şi Brazilia, sau statele din Caraibe cu cele din America Latină? Prin urmare, exportarea ideii de integrare din UE nu este posibilă în zonă. CELAC nu va fi niciodată mai mult decât o organizaţie instituţională, bazată pe criterii geografice cu probleme şi interese foarte diferite. Summitul din Bruxelles este practic scena, unde reflectoarele se vor îndrepta către statele din zonă, conferindu-le astfel o "vizibilitate politică".