Solidaritate sau tutelare

Nu puţini au comparat aparatura Uniunii Europene, modul de funcţionare al diverselor comisii şi departamente cu misteriosul castel din romanul cu acelaşi nume al lui Franz Kafka. Aluzia este de astă dată cît se poate de nimerită: nu doar Marea Britanie, cum era de aşteptat, ci şi Cehia a refuzat să semneze pactul fiscal pe care restul celor 25 l-au acceptat. În pofida acestui pas, cărările ieşirii din jungla datoriilor rămîn încurcate - dă de înţeles FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Cine se întreabă de ce tocmai Cehia a ieşit din rînd, află indirect răspunsul într-un remarcabil articol, publicat în acelaşi ziar, un adevărat excurs în istoria noii şi vechii Uniuni Europene,o analiză a tensiunilor identitare din interiorul ei, primordial generate de întemeierea comunităţii nu pe valori spirituale ci pe cele economice şi fiscale.

Această particularitate explică şi de ce tinerele membre ale Uniunii, ţările est-europene foste comuniste, care s-au eliberat singure de sub dictatură, se simt neînţelese de către vechii membri, eliberaţi la vremea lor de sub ocupaţia nazistă de americani şi britanici. Autorul analizei estimează că fostele ţări comuniste care s-au eliberat cu forţe proprii, sunt mîndre de această performanţă, nu le place să fie tutelate de Bruxelles şi, mai mult decît atît, nutresc şi unele sentimente şi convingeri, în ocurenţă, naţionale şi religioase, de care vechii membri ai Uniunii nu numai că s-au îndepărtat ci pe care le repudiază.

La această diferenţă se adaugă faptul că în momentul aderării tinerilor membri, în 2004 şi 2007, anumite tendinţe pernicioase, autohtone de dezvoltare, erau deja cimentate: întreprinderile productive intraseră pe mîna oligarhilor sau ale unor străini „preferaţi" de Bruxelles, iar ce a mai rămas din economia „socialistă” nu a mai slujit nici coagulării unei pături mijlocii de mici producători, nici implementării unor tranzacţii bursiere precum cele cu acţiuni.

Bogaţi au ajuns cei care, intraţi în politică, şi-au creat privilegii, ajungînd la o suspectă bunăstare, rîvnită de mai toţi membri castei, ceea ce explică şi frecvenţa cu care au fost organizate alegeri anicipate. Iar pentru a fi reales, candidatul trebuia să facă şi mai multe plocoane. Uzanţe care, nu numai în ochii occidentalilor, i-au făcut prea puţini simpatici pe liderii est-europeni. La aceasta se mai adaugă ambiţia unor lideri (din ţările care s-au eliberat singure de sub dictatură) precum fraţii Kaczinsky în Polonia, premierul Orban în Ungaria, sau Klaus la Praga, de a decide de capul lor soarta ţării, atrăgîndu-şi şi prin fervoarea religioasă, dezaprobarea colegilor occidentali. Sentinţa Bruxelles-ului este cît se poate de dură: la două decenii de la introducerea economiei de piaţă, doar două din proaspetele membre ale Uniunii Europene îndeplinesc standardele oficiale.

Tot FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică pe pagina a cincia - oarecum în prelungirea unor constatări făcute în analiza de pe prima pagină, referitoare la fenomenul corupţiei în ţările est-europene - un articol despre condamnarea ex-premierului Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executarea pedepsei.

Revenind însă la summitul de la Bruxelles şi la pactul fiscal semnat de cei 25, din comentariile publicate în ziarele germane şi străine se degajă o undă de scepticism.

Deşi speră ca pactul să se soldeze cu rezultate favorabile, DAGENS NYHETER nu vede din ce motiv ar aplauda înţelegerea, fiindcă documentul stimulează creşterea unui al doilea centru al puterii la Bruxelles.

Aproape zece summituri europene s-au ocupat doar anul trecut cu criza datoriilor, scrie KURIER de la Viena, remarcînd agravarea acesteia cu fiecare nou verdict al agenţiilor de rating. Cu atît mai uluitoare sunt campaniile de marketing şi PR precum noul pachet de creştere economică şi reducere a şomajului, elaborat deunăzi la Bruxelles. În realitate, liderii europeni au dorit să distragă atenţia de la întrebarea decisivă: cum poate fi lăsată Grecia să intre lin în faliment, fără pagube colaterale pentru restul statelor membre ale Uniunii.

Cum era de aşteptat, THE TIMES se află deja în posesia unui scenariu al ieşirii Graciei din zona euro, prin introducerea unei drahme noi, cuplată atît cu euro cît şi cu dolarul american, piaţa urmînd să aibă grijă ca noua monedă să fie legată de deviza care este mai slab cotată. Astfel Grecia ar dispune de mai multă competitivitate decît acum fără să-şi piardă credibilitatea fiscală. Ceea ce i-ar oferi şi răgazul necesar spre a duce la bun sfîrşit scadenta reformă structurală.

Nu este primul scenariu al ieşirii Greciei din zona monetară euro dar, emis la abia o zi după summitul de la Bruxelles, el nu prevesteşte nimic bun. De altfel ziarele se şi grăbesc să anunţe că următorul candidat la „faliment” este Portugalia...

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident