Soluţiile provizorii nu produc decât noi crize în Orientul Apropiat

BERLINER KURIER scrie în context: „Asistăm neputincioşi la această tragedie. Unde este Organizaţia Naţiunilor Unite? Unde sunt toate instituţiile create după încheierea războiului rece, în scopul asigurării păcii. Ce spune Moscova? De ce tac autorităţile de la Beijing? Unde este UE? Pacea lumii nu a mai fost niciodată atât de periclitată din 1990 încoace, şi noi asistăm neajutoraţi la evenimente. Comunitatea internaţională trebuie să treacă la fapte, să stopeze atacurile israeliene asupra populaţiei civile. Tototdată trebuie combătută voinţa de distrugere a Hezbollahului, a fundamentaliştilor musulmani şi a Hamas-ului.”

La întrebarea dacă nu cumva guvernul german întreprinde prea puţin în favoarea încheierii unui armistiţiu în zona de conflict, MANNHEIMER MORGEN răspunde: „...nici cabinetul Merkel şi nici UE nu sunt în măsură să impună cu adevărat încetarea violenţelor. Israelul vrea, cu acordul Statelor Unite ale Americii, să lichideze organizaţia Hezbollah din sudul Libanului, pentru a avea graniţe sigure în nord. Iar faptul că opinia publică se arată îngrijorată de soarta populaţiei civile din Liban, este pentru Israel de importanţă secundară.”

Şi mai pesimist se arată cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG care apreciază că rezolvarea paşnică a conflictului nu mai este posibilă. În editorial se subliniază: „Experienţa trecutului arată că toate soluţiile provizorii au dus în Orientul Apropiat, mai devreme sau mai târziu, la noi conflicte şi chiar războaie. Această convingere este împărtăşită tacit şi de regimurile arabe moderate. Egiptul, Iordania şi Arabia Saudită au condamnat atacurile Hezbollah-ului şi răpirea militarilor israelieni. Aceasta nu trebuie să mire, câtă vreme forţele radicale între care Hamas şi Hezbollah, susţinute de Iran, ameninţă şi regimurile moderate dar puţin democratice din lumea arabă.”

Ziarul LA REPUBBLICA din Roma rezumă situaţia din Israel şi Palestina în următorii termeni: „Palestina a luat naştere în urmă cu 40 de ani şi aşteaptă în continuare recunoaşterea statului promis, care nu a fost niciodată creat şi care probabil nici nu poate lua fiinţă. Fenomenul se poate asemui cu mişcarea unui pendul. De câte ori existenţa Israelului ca stat democratic pare ameninţată, se manifestă solidaritate cu statul evreu. Tot aşa, apare ciclic şi înţelegere pentru palestinienii asupriţi. Aşa cum într-o rană deschisă se cuibăresc fel şi fel de paraziţi, şi în această dramă se cuibăresc forţe care stimulează ura. Astfel, rana nu se poate niciodată vindeca, devenind, dimpotrivă din ce în ce mai adâncă.”

Cotidianul parizian LA CROIX analizează apelul lansat de Papa Benedicat al XVI-lea părţilor aflate în conflict. „Dată fiind situaţia dramatică din Orientul Apropiat”, scrie ziarul conservator, „Sfântul Scaun a decis să-şi folosească la maximum mijloacele. Papa nu are la dispoziţie o armată, nu are drept de vot la ONU dar el se poate face auzit în întreaga lume, poate face apel la conştiinţele tuturor oamenilor de bună credinţă. Benedict al XVI-lea urmăreşte un ţel foarte precis: încheierea de urgenţă a unui armistiţiu, stabilirea unor coridoare sigure pentru distribuirea ajutoarelor umanitare şi iniţierea unor negocieri rezonabile şi responsabile. Cu alte cuvinte, suveranul pontif urmăreşte exact obiectivele de care statul evreu nu vrea să audă în clipa de faţă. Astfel, Vaticanul îşi confirmă atitudinea discret-critică, manifestată deja zilele trecute cu privire la politica israeliană.