Sonoritate politică, amuţeală civică

Iată cîteva date din realitatea imediată: în zonele rurale predau aproximativ 7.000 de cadre didactice necalificate, ceea ce înseamnă că, din cinci profesori, trei nu au calificarea necesară.

Această situaţie se reflectă şi în faptul că anul trecut doar 25% dintre elevii de la sate au ajuns să îşi continue studiile la un liceu.

Salariile mici din învăţămînt i-au determinat desigur pe mulţi profesori să renunţe la meseria de dascăl pentru a munci în alte ţări europene pe bani mai mulţi, dar prestînd diverse munci necalificate.

Acum cercul s-a închis: mulţi dintre aşa-numiţii „căpşunari” au fost obligaţi să se întoarcă acasă, dar asta nu înseamnă că situaţia învăţămîntului din mediul rural s-a îmbunătăţit.

Tot în mediul rural, potrivit Colegiului Medicilor din România, lipsesc aproximativ 2.000 de medici de familie. Nici Ministerul Sănătăţii, nici primăriile comunale nu s-au implicat de-a lungul anilor în rezolvarea acestei probleme, prin crearea unor condiţii omeneşti pentru medicii care ar fi dorit să se stabilească în mediul rural.

Actualul ministru al Sănătăţii a anunţat de curînd că are în vedere creşterea salariilor pentru medicii care acceptă să lucreze în zone „deficitare”, însă cere şi autorităţilor locale să se implice în acest proiect, prin participarea la plata salariilor şi acordarea de locuinţe.

Faptul că fosta guvernare nu a reuşit să atragă decît o parte infimă din fondurile europene destinate zonelor defavorizate, şi nu numai, pare deja dat uitării.

Oricum, nici unul dintre actorii politici nu este chemat să dea socoteală pentru această lipsă de preocupare crasă privind viaţa oamenilor din zonele rurale, în care nu avem medici, nu avem profesori, nu avem şcoli, nu avem drumuri şi în unele cazuri nu avem nici apă potabilă.

Ce este de-a dreptul de neînţeles e că în multe astfel de comune au fost realeşi aceiaşi primari, care nu şi-au văzut decît interesul lor şi al partidului. Aceeaşi demagogie, dublată de pomenile electorale, i-au adus pe mulţi dintre ei la al treilea mandat consecutiv.

Unde este relaţia dintre primar sau parlamentar şi problemele cetăţenilor? Nicăieri. Există însă relaţii, foarte apropiate şi foarte profitabile, între primar sau parlamentar şi unii dintre cetăţeni. Pe aceste relaţii s-a fundamentat şi se fundamentează şi acum procesul guvernării.

Spuneam la început că actuala criză ne-ar putea deschide ochii asupra adevăratelor interese ale celor care ne conduc. Şi totodată, măcar atunci cînd cuţitul ne va ajunge la os, vom învăţa să luăm atitudine faţă de cei pe care i-am ales.

Absenteismul multilateral dezvoltat ne-a caracterizat, pe mulţi dintre noi, pe măsură ce ne-am pierdut încrederea şi în politicieni şi în instituţiile fundamentale.

Dar atunci cînd mulţi dintre noi nu vom mai avea ce pune pe masă, nu cred că ne vom mai putea permite luxul de a fi absenţi acolo unde este şi viaţa noastră în joc.

Autor: George Arun
Redactor: Ovidiu Suciu