Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat

Surpriza constă însă mai puţin în natura cazului cît în condamnarea unei persoane care a ştiut pînă acum să-şi asigure o largă protecţie politică.

Sorin Ovidiu Vîntu părea pînă mai ieri că se bucură de o imunitate politică perfectă. Relaţii de penumbră cu politicieni din toate partidele, la cel mai înalt nive, au împiedicat pînă acum trimiterea lui în judecată, deşi se adunaseră nenumărate plîngeri şi dovezi în diferite dosare. În orice caz, deşi timp a fost suficient, atita vreme cît Adrian Năstase a fost la putere nimeni nu s-a atins de Sorin Ovidiu Vîntu. Abia după victoria lui Traian Băsescu Justiţia şi-a făcut curaj să intervină într-un caz atît de spinos.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat în dosarul Băncii de Investiţii şi dezvoltare. O bancă pe care a înfiinţat-o Vîntu cu banii săi după propriile declaraţii, dar care proveneau se pare de la FNI, prin intermediul locotenentului său Nicolae Popa, care a fugit peste graniţă ca să i se piardă urma. Judecătoria sectorului 1 din Bucureşti i-a dat doi ani cu executare, dar Vîntu are la dispoziţie posibilitatea apelului şi nu este exclus ca la capătul traseului să iasa învingător. Vîntu a continuat să rămînă foarte influent şi după înfrîngerea electorală a lui Adrian Năstase, iar presa a dezvăluit că el finanţează, printre altele, postul Realitatea TV sau că în orice caz are o mare autoritate asupra acestui post. Toţi ziariştii mai proeminenţi de la acest post de televiziune ar fi călătorit pe banii lui Vîntu şi ar fi beneficiat de vacanţe luxoase. În Franţa, cu ani în urmă, cunoscutul ziarist de televiziune Patrick Poivre d’Arvor a avut mult de pătimit dintr-un motiv asemănător.

În orice caz, Vîntu pare că are o mare influenţă asupra diferitelor canale mediatice, mai ales că pînă şi aşa-numitele dezvăluiri din presa scrisă au părut să fie posibile doar cu acordul lui personal. Şi lucrul cel mai interesant este că ziare pînă mai ieri încrîncenate împotriva lui Vîntu refuză acum să publice articole despre el. Vîntu este subiect interzis în multe redacţii bucureştene şi este firesc să ne întrebăm de ce o presă atît de neîndurătoare cu alţii, atît de curajoasă şi nestăpînită dovedeşte în acest caz atîta discreţie.

Totuşi Sorin Ovidu Vîntu este, din punctul de vedere al combaterii corupţiei un subiect mai puţin important. Mai important ar fi să se afle care sînt politicienii care au primit bani de la Vîntu şi care i-au asigurat acestuia timp de ani de zile o perfectă imunitate în faţa Justiţiei.