Spania şi lupta contra corupţiei

Pe de o parte, Rodrigo Rato, fost ministru al economiei şi şef al FMI, trebuie să dea socoteală pentru administrarea defectuoasă a casei de economii Caja Madrid. Pe de alta, Rato se bucură de noul său post de consilier la Telefónica. Pentru acelaşi operator de telefonie lucrează un alt personaj cunoscut, în prezent suspectat de corupţie: Iñaki Urdangarin, ginerele regelui Juan Carlos.

Dar şi Eduardo Zaplana, fost premier al regiunii Valencia, a colaborat cândva cu aceeaşi companie. Zaplana este politicianul căruia spaniolii îi atribuie întreaga vină pentru starea economică jalnică a regiunii dependente acum de ajutorul Madridului.

Dar legăturile dintre Telefónica şi politicienii spanioli nu se opresc aici. După ce s-a instalat la guvernare formaţiunea "Partido Popular", în 2011, firma l-a angajat pe soţul vicepremierului Soraya Saenz de Santamaría.

Prin urmare, presa din peninsulă a început să atace din plin subiectul "corupţie". După ce jurnaliştii au păstrat tăcerea ani de zile asupra multor cazuri, acum discută zilnic despre ele. Spaniolii de rând sunt, însă, destul de indiferenţi faţă de aceste scandaluri. Pe fondul unei rate a şomajului de aproape 26%, nimeni nu se încumetă să reclame nereguli la locul de muncă sau să critice comportamentul în afaceri al angajatorului său.

În schimb, aspru criticată este amnistia fiscală pentru spaniolii care îşi readuc în ţară averile depozitate în străinătate. "E o batjocură. Oricare alt evazionst nu numai că răspunde prin lege, dar mai este obligat şi să-şi achite impozitul integral, nu 10% cum este în cazul aministiei", afirmă contabilul Carlos Alaiz.

Conform presei spaniole, în prezent, implicaţi în scandaluri de corupţie sunt 730 de politicieni. "Ţara este, în continuare, ţinta preferată a celor care spală bani. Ruşii, chinezii şi italienii o fac de ani de zile", susţine jurnalistul Paola del Vecchio.

Nevoia de transparenţă

Cazurile de corupţie ies la lumină într-o perioadă în care Spania se confruntă cu cea mai gravă criză economică de la încheierea dictaturii încoace. Puţini au încredere în anunţata intenţie a guvernului de a combate corupţia. "De luni de zile aşteptăm un plan de măsuri, dar n-am primit nimic", spune Victoria Anderica de la Access Info Europe. Organizaţia luptă pentru mai multă transparenţă în Europa. În cazul Spaniei, aceasta cere un control riguros asupra proceselor economice şi birocratice. De asemenea, clar lămurită ar trebui şi problema finanţării partidelor.

Frank Abegg, expert financiar, activ de mai mulţi ani în sistemul bancar iberic, este de părere că amploarea pe care corupţia a căpătat-o în ultimii ani are la bază ritmul lent al justiţiei spaniole. "Este atât de înceată încât, până se ajunge la proces, acuzaţii au timp suficient să înlăture urmele faptelor lor", susţine Abegg.

Mai mult, presa spaniolă arată cu degetul către justiţia despre care spune că ar fi aservită clasei politice. Criticată mai e şi atitudinea rezervată a instituţiilor democratice, cum ar fi Curtea de Conturi. "Avem nevoie de mai multă transparenţă în toate sectoarele vieţii publice", afirmă Miguel Cordoba, profesor la o universitate particulară din Madrid.

Autorul Leon Arsenal crede că justiţia nu poate impune hotărâri judecătoreşti din cauza influenţei puternice exercitate de tandemul antreprenori-stat: "Astfel se ajunge la achitarea şefilor de bănci şi la manipularea proceselor."

Arsenal mai crede şi că sindicatele sunt foarte corupte. Astfel s-a născut ideea înfiinţării propriei mişcări de stânga ca alternativă la marile partide, PSOE şi PP, care au preluat conducerea ţării după sfârşitul dictaturii: "Trebuie să demolăm totul pentru a putea reconstrui aşa cum trebuie."