Specialist în cardiologie: "Sună complicat şi chiar este"

Deutsche Welle: Domnule Kececioglu, care sunt cele mai dese afecţiuni cardiace la nou-născuţi?

Deniz Kececioglu: Din punct de vedere statistic, cel mai des ne confruntăm cu defectul septal ventricular - practic o gaură în peretele despărţitor al ventriculelor. Dar noi ne lovim zilnic de probleme mai complicate. Chiar din primele zile de viaţă, micuţii trebuie supuşi unor intervenţii pe cord deschis sau de cateterism.

Cum trataţi asemenea cazuri?

Cele mai severe malformaţii cardiace sunt defectele septale artriale. Atunci sângele din atriul stâng este pompat în corp, iar cel din atriul drept către plămâni. În funcţie de partea care nu este suficent dezvoltată sau lipseşte cu desăvârşire, chirurgul trebuie să reconstruiască inima. Sună complicat şi chiar este complicat.

Acest tub este extrem de mic la copii şi nou-născuţi. Trebuie schimbat după un timp?

Tubul este o măsură temporară şi are un diametru de 3,5 milimetri. Ceea ce este suficient pentru un nou-născut sau un bebeluş cu vârsta cuprinsă între două şi şase luni - în funcţie de dezvoltarea individuală a micuţului. Urmează apoi şi o a doua intervenţie, care nu este destinată schimbării acestui mini-tub, ci doar construirii unei punţi prin care sângele mai puţin oxigenat să fie îndreptat către plămâni.

Este aceasta ultima operaţie prin care trebuie să treacă micuţul?

Nu. Are o perioadă de linişte de doi până la patru ani - şi aici depinde de evoluţia şi greutatea copilului. Începând de la trei ani se poate face o a treia intervenţie. În urma redirecţionării circulaţiei sangvine, micuţul reuşeşte să scape de fazele de cianoză, în care chipul lui devine albăstrui, din cauza lipsei de oxigen.

Ce s-ar întâmpla dacă micuţul nu ar fi operat?

Dacă aceste malformaţii severe nu sunt îndepărtate chirurgical, atunci rata mortalităţii la nou-născuţi şi sugari este extrem de ridicată. Aceşti copii nu supravieţuiesc mai mult de un an.

Care sunt cele mai complicate cazuri în chirurgie?

Lucrăm mereu la limită, mai ales atunci când arterele pulmonare sunt subdezvolatate, prea mici sau prea subţiri. Acestea sunt locuri unde nici măcar chirurgii nu au acces: în plămâni nu se pot face intervenţii chirugicale. Se poate opera cordul şi se pot modifica arterele. Dar când întregul sistem arterial este subdezvoltat sau prea subţire, atunci ajungem şi noi la limitele pe care ni le impune natura.

Care sunt particularităţile chirurgiei cardiace infantile?

Am intervenit o dată cu cateterul pentru înlăturarea unei malfomaţii relativ minore. Nu a fost o intervenţie specială, dar lacrimile de fericire ale mamei au fost pentru mine cea mai mare răsplată. Nu mai contează cât de greu sau uşor este pentru noi, medicii, ci contează sentimentele de uşurare şi fericire pe care le trăiesc mamele când îşi strâng la piept micuţii sănătoşi.

Profesorul Deniz Kececioglu conduce Clinica pentru Cardiologie Pediatrică şi Malformaţii Cardiace Congenitale din Bad Oeynhausen.