Speranţă şi teamă de Apocalipsă

Vechii mayaşi aveau cunoştinţe temeinice de astronomie, puteau interpreta ciclurile climatice, explicau alternanţa zi-noapte, căldură-frig, ploaie-secetă. Ei au definit anul, divizat în 18 unităţi şi 20 de zile. La sfârşitul unui an sunt cinci zile sfinte, pentru a reflecta asupra trecutului, prezentului şi viitorului. Un an mayas dura 365 de zile, întocmai ca şi în calendarul gregorian valabil în zilele noastre. 

Înapoi în viitor

Mayaşii nu sunt însă doar o populaţie aparţinând trecutului, ale cărei aşezări pot fi admirate astăzi de turiştii din întreaga lume. În Guatamala, de exemplu, ei reprezintă majoritatea populaţiei. Vorbesc o limbă proprie, cultivă pământul după metode străvechi şi luptă pentru supravieţuire în actuala lume globalizată. 

În timp ce occidentalii se tem că lumea se va sfârşi pe 21 decembrie, în Guatemala mayaşii sunt detaşaţi. Maria Mateo, ţărancă din gruparea mayaşă Popcomchí, nu crede că se apropie sfârşitul lumii. Mai mult chiar, pentru ea previziunile aduc speranţă: "Credem cu tărie că va exista o schimbare majoră, dar nu la o dată anume. Fiecare dintre noi poate contribui la această schimbare. Omenirea ar trebui să înceapă cu adevărat să protejeze natura. Populaţia mayaşă şi mai ales femeile trebuie să se solidarizeze, să-şi adune forţele şi să lupte împreună pentru planeta mamă".

Începutul unei noi ere

Pentru astronomii mayaşi din antichitate, un an solar reprezenta o unitate dintre-un ciclu foarte lung, un Baktun. Fiecare Baktun se întinde pe parcursul a patru secole. Mayaşii erau convinşi că timpul începuse în urmă cu exact 5200 de zile. De acea, la 21 decembrie se încheie cel de-al treisprezecelea Baktun. Începe o nouă eră, în care mayaşii îşi doresc o îmbunătăţire a vieţii. Cercetătorul Virgilio Alvarez, directorul facultăţii latino-americane pentru ştiinţe sociale FLASCO crede că presa bulevardieră a folosit calendarul mayaş pentru a prezenta imagini exotice, care nu reflectă viaţa reală a mayaşilor, ci se bazează pe folclor. "Uneori, mayaşilor li se pune o etichetă romanţată: săracul, sălbaticul indian, care trebuie protejat atât timp cât îşi poartă tradiţionalul costum din pene şi piei. Popoarele indigene din America latină au fost descoperite acum de concerne transnaţionale drept posibilă ţintă pentru noile tehnologii. Europa nu mai este solidară cu America Latină, deşi tocmai europenilor li se poate reproşa distrugerea culturii iniţiale mayaşe."

Într-o declaraţie comună, liderii spirituali ai populaţiei mayaşe din Guatemala şi-au formulat temerile şi speranţele în faţa unui nou început: "Lumea vorbeşte despre distrugerea naturii, despre consecinţele schimbărilor climatice, despre dispariţia speciilor de plante şi animale. Noi, mayaşii, resimţim direct urmările încălzirii globale. Peste 80 la sută din populaţia noastră trăieşte în sărăcie. Munţii, pădurile şi râurile noastre sunt furate de concerne care construiesc hidrocentrale, exploatează bogăţiile subterane şi plantează mono-culturi. Ne sunt jefuite bogăţiile naturale, întocmai ca în urmă cu 400 de ani, când începea cel de-al treisprezecele Baktun."

Speranţă într-un viitor mai bun

Unul dintre cei care au formulat declaraţia este Vitalino Similox din ramura Kaquchikel a mayaşilor. Este preot al bisericii presbitariene şi o personalitate interesantă în istoria recentă a Guatemalei.  În 1998 a candidat la funcţia de vice-preşedinte, în tandem cu laureata Nobelului pentru Pace, Rigoberta Menchú. Pentru el, noua eră ar trebui să pună capăt suferinţei. Este nevoie de un timp care să vindece rănile. "Liderii spirituali spun că fiecare este născut cu un cadou aparte. În Baktunul trecut s-au născut mulţi copii foarte talentaţi, ceea ce ne face să sperăm că ei ar putea reînvia matematica, ştiinţa, astronomia şi cultura vechilor mayaşi. De acea nu este o iluzie să crezi că, o dată cu trecerea timpului, cultura mayaşă va reveni în forţă."