Speranţe şi dezamăgiri

Cu doar cîteva săptămîni în urmă în Statele Unite se aflau în dezbatere trei scenarii posibile pentru o nouă strategie în Irak: suplimentarea efectivelor militare „go big”, un angajament prelungit cu o reducere a efectivelor, ”go long” şi retragerea „go home”. Preşedintele Bush s-a decis să dea cu barda din nou scrie MÄRKISCHE ODERZEITUNG, deşi generalii au declarat că nu mai cred într-o victorie militară.

George Bush mărşăluieşte mai departe în direcţia greşită şi toarnă imprudent gaz pe foc în Irak – sunt termenii în care azi cotidianul NORDBAYERISCHER KURIER comentează discursul Şefului Casei Albe adresat naţiunii americane. Cotidianul citat subliniază încă o dată ideea că pacea nu poate fi obţinută cu armele.

Soluţia militară în Irak – posibilă sau imposibilă?

O soluţie militară a conflictului este practic imposibilă indiferent cîţi soldaţi va mai trimite Bush în Irak este de părere THÜRINGISCHER LANDESZEITUNG explicînd şi de ce: o astfel de strategie nu a funcţionat nici în cazul Vietnamului şi va funcţiona cu atît mai puţin în războiul de gherilă din Irak. Cursul adoptat de preşedintele Bush înseamnă o continuare a războiului, inclusiv o sporire a pericolului extinderii conflictului în întreaga regiune. Iar majoritatea americanilor este dezamăgită de politica preşedintelui lor, în timp ce democraţii nu au putut zădărnici planul suplimentării cu peste 20 de mii a efectivelor militare americane în Irak conchide SCHWÄBISCHE ZEITUNG.

Preşedintele american se află într-o situaţie dificilă: el nu poate nici cîştiga dar nici nu poate recunoaşte că deja l-a pierdut notează LIBERATION de la Paris. Ceea ce este mai grav este că Bush nu s-a slujit de ocazia de a ieşi din impas, nu le-a putut oferi americanilor un o soluţie de de a-i salva pe militarii americani din catastrofa pe care el a provocat-o, lăsînd în seama urmaşului său la Casa Albă sarcina de a ieşi din încurcătură relevă NEW YORK TIMES.

Noua politică energetică europeană

Salvarea statelor membre ale Uniunii Europene de dependenţa faţă de importurile de energie din terţe ţări – este una din liniile de forţă ale noi strategii politice europene în materie de energie. Dincolo de dificultăţile inerente, atingerea obiectivelor propuse depinde şi de modul în care Uniunea Europeană va putea să respecte criteriile unei politici energetice realmente omogene, unitare.

Or, scrie MÄRKISCHE ALLGEMEINE – încă de pe acum se conturează disensiunile şi de aceea comentatorul se teme că documentul elaborat de Bruxelles va fi un biet tigru de mucava. Cu toate acestea, atrage atenţia MAGYAR HIRLAP, dacă Moscova îşi imaginează că Europa cu foamea ei de energie face Rusiei plecăciuni - ea se înşeală fiindcă în măsura în care vestul este interesat de petrolul şi gazele Rusiei în aceeaşi măsură este şi Rusia interesată de deviza forte a Europei.

In contextul dat ROMÂNIA LIBERĂ atrage atenţia de la Bucureşti că Bruxelles-ul ar trebui să-şi plece urechea în materie de politică energetică şi la spusele ţărilor est europene, cînd în discuţie este adusă dependenţa de petrolul şi gazele ruseşti.

Extrema dreaptă strânge rândurile în PE

Aşa zişii „patrioţi” ai Europei se regrupează titrează azi TAGESZEITUNG un articol consacrat intenţiei deputaţilor de extremă dreaptă din Parlamentul European de a forma o fracţiune proprie după ce au primit „întărituri” din Bulgaria şi România. Tema este reluată şi de FRANKFURTER RUNDSCHAU. In sfîrşit, săptămînalul DIE ZEIT evidenţiază într-un grupaj de articole aspectul pozitiv al aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, din perspectiva cercetării ştiinţifice, a perfuziei de „idei”.