Speranţe şi dezamăgiri

Guvernul german ar putea afla o cale de mijloc. Deviza ar fi: intensificarea presiunilor asupra Iranului, flexibilitate în relaţiile cu Siria. Izolarea Teheranului dar menţinerea contactului cu Damascul .Această atitudine diferenţiată corespunde de altfel perspectivei oficiale americane” . Sunt termenii în care cotidianul berlinez TAGESSPIEGEL schiţează dominantele politicii internaţionale a ultimelor săptămîni şi ore.

Vizita premierului israelian Ehud Olmert la Berlin

Întîlnirea de ieri a cancelarei Angela Merkel cu premierul israelian Ehud Olmert figurează azi pe prima pagină a marilor ziare germane şi internaţionale. Dacă DIE WELT într-o analiză impecabil documentată demonstrează, reţinînd şi cîteva opinii ale presei israeliene şi ale unor lideri politici, eşecul lui Ehud Olmert - cum de altfel se şi intitulează articolul semnat de Mariam Lau şi Norbert Jessen, era cît se poate de firesc ca premierul israelian să sosească în Germania şi pentru a căuta sprijin – cum observă OSTSEE ZEITUNG care scrie: „De fapt Olmert pretinde acest sprijin şi o face în termeni nu prea curtenitori.Critică mai întîi neobişnuit de sever vizita în Siria a ministrului german de externe şi apoi, relaţiile comerciale germano - iraniene.

Temerile Israelului faţă de bomba atomică iraniană sunt legitime.Totuşi, tonul discursului diplomatic al lui Olmert este nepotrivit.Asigurarea dreptului la existenţă a statului Israel este o valoare fundamentală a politicii germane.Asupra acestui principiu, Angela Merkel nu a îngăduit să planeze nici o îndoială”.

Si chiar dacă şefa guvernului german intenţionează ca în perioada cît Republica Federală deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene , să reanime cvartetul pentru Orientul Apropiat şi să-i confere noi impulsuri, scrie BADISCHE NEUESTE NACHRICHTEN, totuşi diplomaţia nu mai poate face mare lucru cînd celor în cauză le lipseşte voinţa de a ajunge la un consens. Pe de-asupra - atrage atenţia FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG - Israelul nu pune nici un preţ pe o largă conferinţă pentru Orientul Apropiat fiindcă ea ar putea ajunge la unele compromisuri încheiate pe socoteala statului evreu.

Faptul necomentat: înarmarea nucleară a Israelului

Dar – în întrevederea avută cu Angela Merkel - Ehud Olmert a încălcat un consens care în Israel este acceptat de toate partidele politice: înarmarea nucleară a statului evreu nu se discută, nu se comentează şi nu este recunoscută – notează ALLGEMEINE ZEITUNG din Mainz. Risipind caracterul ambiguu al chestiunii sau altfel spus, dînd pe faţă un secret public, nu se ştie dacă pe Olmert l-a luat gura pe dinainte sau a procedat deliberat astfel, se întreabă ziarul citat.

DIE WELT , într-un comentariu semnat de politologul Michael Stürmer formulează o altă întrebare, după ce un tabu politic a fost încălcat de premierul israelian: ”Au armele nucleare ale Israelului , altfel decît in extremis, o importanţă practică?Cu mult înainte de a fi utilizate militar – ca ultima ratio – aceste arme sunt de natură politică.

Pericolul programului nuclear iranian

Independent de aceasta , tonalitatea discursurilor rostite în Orientul Apropiat devine din ce în ce mai belicoasă conchide OFFENBURGER TAGEBLATT . Nu este neapărat de aşteptat ca programul nuclear al Iranului, negat cu înverşunare de mullahi să fie accelerat crede STUTTGARTER ZEITUNG. În schimb, continuă ziarul citat, poziţia Israelului pe eşichierul negocierilor în jocul dintre puteri este slăbită. Cererea Ierusalimului adresată comunităţii internaţionale de a intensifica presiunile împotriva Iranului va fi în viitor mai frecvent întîmpinată cu o altă revendicare: aceea ca şi Israelul să-şi prezinte propriul arsenal nuclear. Cu alte cuvinte, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.”

Dar, atrage atenţia pe bună dreptate cotidianul francez LE MONDE , pericolul nuclear este determinat nu atît de arma în sine cît de regimul care recurge la utilizarea ei. Dacă deja citatul DIE WELT consemna eşecul lui Ehud Olmert, tot în paginile lui un articol dezvăluie cum şi de ce Putin îşi pierde farmecul.

Reconsiderarea relaţiei cu Rusia

Concluzia este următoarea: Europa trebuie cu stringenţă să-şi remodeleze relaţia cu Rusia. Dacă este adevărat că Rusia are mai mare nevoie de noi decît noi de ea, nu ne este îngăduit ca multă vreme de acum înainte să ne întoarcem răbdători privirile de la ceea ce se întîmplă acolo. Rusiei trebuie să-i fie cît se poate de clar că extinderea relaţiilor economice şi politice depinde de respectarea normelor minime ale statului de drept şi ale dreptului internaţional.

Kremlinul în derivă

Şi nu doar preşedintele Putin îşi pierde aura ci şi prestigiul Rusiei s-a deteriorat masiv, relevă cotidianul francez LE FIGARO comentînd deriva politicii Kremlinului: „In cauză nu se află învinuirea Kremlinului, a serviciilor secrete FSB sau a altor elemente incontrolabile din anturajul serviciilor secrete sau a ultranaţionaliştilor, pentru crimele comise. Chiar dacă Rusia ar fi victima unei conspiraţii maniheiste, a unor opozanţi în exil, care pun la cale prăbuşirea ei, un minim efort de elucidare este necesar.

Este nedemn pentru un stat modern să bruieze emisiunile postului BBC. Nu se cade ca un ambasador european să fie bruscat şi ca demonstranţii care răcnesc ieşiţi din minţi să fie mînaţi sub ferestrele reşedinţei sale fiindcă el a cutezat să se întîlnească cu patru luni în urmă cu membri ai opoziţiei. Vladimir Putin nu şi-a dat seama de dimensiunile efectului pernicios asupra renumelui Rusiei , pe care astfel de acţiuni le au.

El pare incapabil să reacţioneze la această criză, la fel cum s-a întîmplat în anul 2000 cînd s-a scufundat submarinul Kursk sau în 2004 cînd au fost luaţi ostateci şi ucişi,oameni nevinovaţi şi copii la Beslan.A invoca isteria mass media din occident, pentru a repara prestigiul şifonat al Rusiei, nu este îndeajuns.”

Sibiu – capitala culturală eurpeană

Chiar dacă pentru o Europă ostenită de procesul extinderii faptul că Sibiul alături de Luxemburg şi regiunea învecinată, este capitala culturală europeană a anului 2007, nu însemamnă prea mult, pentru România, evenimentul este de o importanţă deosebită - află cititorul cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG într-un excelent eseu intitulat „Miracolul de la Sibiu” , text semnat de scriitorul german Richard Wagner, el însuşi originar din România, emigrat în Germania în timpul dictaturii ceauşiste.