Spionaj românesc la Moscova

Preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senat, Titus Corlăţean, a anunţat că va solicita Ministerului de Externe o evaluare a situaţiei, deoarece episodul ar putea implica o dispută de natură diplomatică. În opinia sa, Moscova pare să fi încălcat prevederile Convenţiei de la Viena privitoare la imunitatea diplomatică.

Senatorul Titus Corlăţean a solicitat de asemenea „informaţii referitoare la confirmarea sau infirmarea acestui subiect şi la modul în care instituţiile statului român intenţionează să reacţioneze“.

Diplomaţia românească fusese extrem de laconică: "În acest moment, Ministerul Afacerilor Externe nu comentează".

"Serviciul de Informaţii Externe nu comentează", sunase, la fel de lapidar, comunicatul serviciului implicat în scandal de declaraţiile oficialităţilor de la Moscova.

Serviciul Federal de Securitate Rus fusese însă suprinzător şi neobişnuit de transparent. Flagrantul organizat împotriva diplomatului român Gabriel Grecu, secretar I la ambasada României la Moscova, a fost filmat şi transmis la televiziune.

Ca în filmele de serie B, un bărbat depune o geantă neagră la bagaje, iar mai tîrziu un altul o ridică. O mizanscenă ridicolă şi totodată eficace. Imaginea agentului malefic care tranzacţionează secrete nu avea nevoie de mai mult decât atât.

Dar exact aceasta este problema. Indiferent de natura activităţii lui Gabriel Grecu, a fost limpede că Moscova avea nevoie de o imagine propagandistică, de una care să poată fi utilizată public.

Dacă am fi avut un caz oarecare de spionaj (plauzibil), diferendul s-ar fi rezolvat în totală discreţie. De aceea, Comisiile de politică externă par îndrituite să bănuiască că există aici şi alte implicaţii.

În orice caz, putem atrage atenţia asupra unei situaţii asemănătoare petrecută la Chişinău. Mai mulţi diplomaţi români au fost declaraţi persona non grata şi cel puţin unul dintre ei a căzut pradă unui scandal erotic mediatizat intens. Calitatea lor lăsa, indiscutabil, de dorit dar, pe de altă parte, intenţia demonstrativă a regimului Voronin era cît se poate de clară.

Voronin a pretins de altfel că România a căutat prin agenţii ei înfiltraţi să schimbe rezultatul alegerilor şi că s-ar fi găsit la originea marii manifestaţii anticomuniste de la Chişinău. Destui comentatori din România nici nu se îndoiesc că aşa au stat lucrurile.

Profesoara de politici publice Alina Mungiu, de exemplu, scria pe un ton ambiguu că Moldova a fost împînzită de agenţi români în civil. Alţi comentatori însă, admit aluziv că România s-a implicat, dar consideră că este o cauză dreaptă.

Ceea ce este aici semnificativ este că, în general, opinia publică românească este unionistă şi că este gata să ierte aceste tehnici ale „penumbrei".

Regimul Voronin căutase aşadar să utilizeze public în cursul alegerilor tema spionajului malefic românesc, iar Moscova pare să recurgă la acelaşi procedeu într-un scop rămas, deocamdată, neclar.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder