Spirala crizei

Mai întîi băncile, apoi statele, pe urmă iar băncile, din nou statele şi aşa mai departe - sunt termenii în care descrie cotidianul economic german HANDELSBLATT spirala crizei, care se roteşte tot mai ameninţător.

Dezastrul bancar din 2008 a generat o criză a datoriilor publice, prin operaţiunile de salvare de către stat a băncilor falimentare. Or, conchide ziarul citat, dimensiunea datoriilor publice va genera la rîndu-i o nouă criză bancară, cea de-a doua.

Cel puţin în zona euro, premisele acestei noi catastrofe sunt cît se poate de clare pentru ziarul austriac DIE PRESSE. Reproşînd democraţiilor lipsă de curaj şi forţă spre a crea în plan european structuri apte să contracareze efectele nedorite ale extinderii pachetului de ajutor, autorul comentariului întrevede iminenţa unui dezastru tehnico-financiar. Nu este singurul care împărtăşeşte această viziune pesimistă.

RHEINISCHE POST crede că prioritară este acum tentativa de a stopa transformarea crizei elene într-o criză europeană. De pe urma precedentei crize bancare, SCHWÄBISCHE ZEITUNG crede că ar trebui trase unele învăţăminte: cine lasă băncile să moară, condamnă la moarte şi economia, din care motiv recapitalizarea băncilor este absolut necesară. Decît că, peisajul bancar ar trebui după aceea să aibă o cu totul altă înfăţişare.

Fiindcă, duce mai departe ideea cotidianul LIBERATION, statele nu pot mobiliza din nou miliarde fără a impune noi reguli de joc. Între acestea, şi ocuparea de către stat a unui fotoliu în consiliile de conducere ale băncilor care au fost salvate de mîna publică.

Locuitorii Europei nu pot pricepe de ce nimeni nu apără constant şi insistent interesele publice. O situaţie care pune sub semnul întrebării însăşi credibilitatea politicii, conchide ziarul francez citat.

Greu de priceput pentru opinia publică internaţională este şi de ce avioanele NATO nu au intervenit şi în Siria şi nici nu vor interveni, spre a pune capăt samavolniciilor regimului de la Damasc, şi nici de ce Rusia a uzat de dreptul de veto în Consiliul de Securitate împotriva unei rezoluţii care nu solicită altceva decît încetarea vărsării de sînge, cum notează ziarul PARIS NORMANDIE, menţionînd simultan că argumentele Chinei sunt încă mai jalnice decît cele ale Moscovei, Pekinul prevalîndu-se de binecunoscutul refren al neamestecului în treburile interne ale altui stat.

Procedînd astfel, cea de-a doua superputere mondială a demonstrat că nu poate fi un partener de nădejde în sprijinul celor care tînjesc după libertate - indiferent despre ce naţiune ar fi vorba.

În schimb, NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG distinge clar motivele atitudinii celor două state: China şi Rusia urmăresc  slăbirea în Consiliul de Securitate a taberei statelor occidentale, invocînd false argumente în favoarea drepturilor omului.

Procedînd astfel, nu aduc nici un serviciu Siriei şi, mai rău, îşi dezvăluie incapacitatea lor funciară de a se angaja în cel mai important for al omenirii tocmai întru apărarea omeniei.

Dimpotrivă, opinează MÄRKISCHE ODERZEITUNG, cine întrevede în vetoul Rusiei şi Chinei o atitudine imperială şi antioccidentală neglijează faptul că cele două puteri se angajează în favoarea unui dialog naţional cu Siria. Iar unele spirite ipocrite susţin că afacerile cu armament ar prevala asupra drepturilor omului.

Numai că Statele Unite exportă de decenii armament în Arabia Saudită, un stat care sugrumă în faşă orice  mlădiţă a libertăţii de gîndire. Afacerea se numeşte arme în schimbul petrolului. E semnificativ că preşedintele Obama s-a exprimat pe larg în cazul revoluţiilor arabe, dar nu a dat nici un semnal în direcţia Riadului.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG rămîne în expectativă. După ce menţionează că Assad nu este Gaddafi şi că revoluţia nu a ajuns încă la Damasc, că unele minorităţi se tem că după răsturnarea de la putere a lui Assad islamismul ar avea de cîştigat, cotidianul german ajunge la concluzia că şi zilele regimului dictatorului sirian sunt numărate, dar că şirul acestora este încă ceva mai lung.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu