Spirit vizionar în loc de panică

Cine nu mai poate auzi sloganul că în orice criză există şi o şansă, cine nu -şi mai poate păstra calmul în faţa variilor tentative pompieristice şi populiste de a salva moneda euro, cine însă nu vrea să se lase cuprins de panică, află în spiritul vizionar o portiţă de ieşire, din marasmul prezentului, spre viitor.

Un viitor apropiat, fireşte, în care se prefigurează o a treia revoluţie industrială, ce va modifica întreaga lume, conform viziunii lui Jeremy Rifkin, reputatul sociolog american, autor de bestelleruri şi emiţător de teze provocatoare. De astă dată, podiumul de la care Rifkin şi-a lansat viziunile i-a fost oferit la Berlin de către aşa numita Brand New Day 2012.

În dezbatere, la selecta adunare cu public restrîns şi cu cîţiva protagonişti iluştri, s-au aflat relaţia politicii cu economia; depăşirea egoismelor şi a consumismului hedonist; noi implicaţii ale imperativului mobilităţii, modificări de paradigmă în transporturi şi relaţiile de proprietate; creşterea economică şi salvgardarea mediului; noua etică în firme şi instituţii.

A treia revoluţie industrială bate la uşă

Centrul de greutate al tematicii simpozionului este anticiparea, de către Jeremy Rifkin, atît în paginile noii sale cărţi cît şi în intervenţia de la Berlin, a celei de-a treia revoluţii industriale. În cursul ei, democratizarea energiei ar urma să ducă spre o fundamentală reordonare a relaţiilor interumane.

Faza decisivă ar urma s-o constituie renunţarea la sursele convenţionale, neregenerabile de energie şi exploatarea, în schimb, a nelimitatelor posibilităţi oferite de noile tehnologii, de internet, de smartphone şi de aplicaţiile superinteligente.

Viziunea lui Jeremy Rifkin asupra celei de-a treia revoluţii industriale include aşadar cîteva etape cheie: trecerea radicală la exploatarea surselor de energie regenerabilă; transformarea construcţiilor în microcentrale electrice care produc la faţa locului energia regenerabilă; recursul la diversele forme de stocare a energiei, atît în construcţiile individuale cît şi în punctele nodale ale infrastructurii; adaptarea mijloacelor de transport la noile forme de energie.

O nouă formulă mentală

Toate aceste modificări tehnice şi tehnologice au la bază o formulă mentală, un concept abstract: prevalenţa funcţiei asupra convenţiei, renunţarea la scheme şi modele prestabilite.

Sociologul şi economistul american întrevede principalele impedimente ale dezvoltării nu în epuizarea resurselor de gaze şi ţiţei, ci în carenţele de gîndire sistematică, de fantezie creatoare şi de strategii politice aplicabile.

Cu vădita intenţie de a populariza cîteva din bunele idei expuse de participanţi, cotidianul DIE WELT a editat în avanpremiera simpozionului de la Berlin şi a summitului G-20 un supliment intitulat economia în schimbare.

În cuprinsul acestuia şi-a aflat loc, pe lîngă expunerea în rezumat a tezelor lui Jeremy Rifkin, şi un eseu asupra modificării statutului de proprietar în cel de utilizator, sub impactul noilor medii, al tehnologiei internet.

Suplimentul se mai ocupă şi de o prefigurare a noilor relaţii etice în interiorul firmelor, pornind de la premiza că succesul într-o întreprindere ar fi un factor de motivare mult mai puternic decît majorările salariale.

Şapte virtuţi indispensabile

Bernd Kolb, fondatorul aşa numitului „Club de la Marrakech”, o reţea internaţională care revendică un nou spirit în lumea afacerilor explică, în cadrul aşa numitei Brand New Day, de ce politica şi economia necesită o reînnoire a modalităţilor de a acţiona.

Kolb crede că şapte virtuţi ar fi necesare acestui proces de reînnoire: înţelepciune, dreptate, curaj, temperanţă, credinţă, dragoste şi speranţă.

Conceptul de fericire durabilă face obiectul intervenţiei publicistului Stefan Klein, autorul, între altele, a două cărţi de succes mondial, „Formula fericirii” şi „Ce înseamnă a dărui”.

Adept al tezei că altruiştilor şi nu egoiştilor le surîde, în cele din urmă, succesul, Klein porneşte de la premiza că fericirea este un semnal dat de natură cum că ne-am afla pe calea cea bună.

În contextul actual al crizei, Klein susţine că trebuie să ne luăm rămas bun de la imperativul creşterii nelimitate, adevăratul profit pentru producători, clienţi şi consumatori reprezentându-l starea de bine, sentimentul de confort psihic şi social şi nu consumul deşănţat.

Cît despre „mobilitatea” viitoare, se întrevede de pe acum că automobilul îşi va pierde funcţia de simbol al statutului social, că mijloacele de transport în comun vor prevala faţă de transportul individual.

Tendinţele fac tema unei dezbateri în cadrul simpozionului, la care participă alături de trei specialişti în domeniu şi fostul director general al Bundesbahn-ului, Hartmut Mehdorn.

Protecţia mediului -miza unei aventuri

Că protecţia mediului este o aventură a demonstrat-o deja în repetate rînduri, prin diverse acţiuni spectaculoase, David Mayer de Rothschild, impunînd atenţiei opiniei publice mondiale pericolul dezechilibrului iminent al climei.

Laureat al mai multor premii internaţionale, de Rothschild apelează, în intervenţia sa, şi la spiritul antreprenorilor care deţin un rol major în prezervarea echilibrului ecologic al planetei.

Nimeni nu se aşteaptă ca participanţii la simpozionul de la Berlin şi adepţii aşa numitei „Balanced Economy” să fie deţinătorii formulei magice de ieşire din criză sau de salvare a omenirii de la un dezastru ecologic în viitorul ceva mai îndepărtat.

Dar ideile şi conceptele puse în circulaţie de aceşti experţi, intelectuali şi manageri nu vor lăsa cu totul indiferentă clasa politică, tocmai fiindcă genitorii noilor viziuni dispun de un solid şi inalterabil capital de competenţă ştiinţifică şi profesională şi de recunoaştere publică.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu