Sporuri de zâmbete şi inconştienţă

Prea mulţi şi prea puţin eficienţi!

În acest context premierul Emil Boc a anunţat că începe în sfârşit reducerea stufoasei administraţii centrale, urmând a fi concediaţi 9200 de funcţionari guvernamentali. Datele Institutului Naţional de Statistică susţin că, în ultimii patru ani, numărul angajaţilor din administraţie a crescut cu 37%, în prezent în sistem lucrând aproximativ 217.200 de oameni.

Sunt prea mulţi. O spune indirect chiar şeful Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Andras Szakal, care recunoaşte că, în ciuda recrutărilor intense din ultimii ani, performanţa birocraţilor nu a crescut.

Într-un sondaj comandat de aceeaşi agenţie se constată că percepţia generală despre instituţiile publice este negativă: jumătate dintre cei chestionaţi se plâng de corupţia din administraţie şi 68% de lentoarea acestor instituţii.

Nu generalizăm, dar este limpede oricui a avut de-a face cu vreuna dintre puzderia de agenţii şi instituţii publice, că inflaţia ştampilelor şi caruselul hârtiilor nu face altceva decât să ameţească mecanismul statului, nicidecum să-l facă să se învârtească.

5 este egal cu 20?

Preşedintele Traian Băsescu a solicitat ca 20% dintre funcţionarii publici să fie disponibilizaţi.

Din nou şeful Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Andras Szakal, este onest, recunoscând că reducerea cu acest procent nu ar impieta cu nimic asupra funcţionării aparatului birocratic. Cu toate acestea, măsura aparent dură a premierului Boc implică doar 5 procente din numărul angajaţilor de stat.

De altfel este foarte dificil pentru un prim-ministru antrenat pentru un rol secundar să aplice o măsură atât de severă, precum cea cerută de preşedintele Băsescu şi impusă, până la urmă, de situaţia economică a ţării.

Cimitirul şi zâmbetele

Foarte multe dintre angajările în administraţie, fie ea centrală, fie locală, au la rădăcină interese politice, congruenţe de clan sau simpatii personale. Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice abundă în nereguli, iar promovările sunt gândite în logica aceleiaşi mentalităţi bizantine.

Caşcavalul uriaş al bugetului de stat este găurit de acest norod pernicios care îşi acordă sporuri salariale de zâmbet, sporuri pentru condiţii de lucru periculoase în cimitire sau pentru riscul de a lucra cu aparatele XEROX.

Cu această structură kafkiană trebuie să se lupte premierul Boc, dar este greu de crezut că ar avea voinţa personală să o facă. Chiar dacă voinţă politică ar exista. Pentru că în România există puţini politicieni care să se fi ridicat fără sprijinul norodului pernicios, recompensat apoi prin plasarea avantajoasă în administraţie.

Iată cum a doua tranşă a împrumutului FMI va fi folosită nu pentru investiţii, ci pentru alte câteva luni de linişte. Să zâmbim aşadar: cu spor şi inconştienţă.

Autor: Vlad Mixich

Redactor: Petre Iancu