SPP şi mentalitatea celor puternici

Prima întrebare este de ce ancheta a fost preluată de un Parchet civil şi nu de unul militar. SPP, care a a reacţionat destul de rapid, a explicat că cei doi agenţi ai săi erau în timpul liber, dar explicaţia aceasta nu a convins pe toată lumea. Este de bănuit că cei doi agresori nu ar fi făcut ce au făcut dacă nu era agenţi SPP, adică dacă nu se ştiau sub o înaltă protecţie.

Şerban Andrei Pretor, aflat în concediu, mergea liniştit cu Trabantul său împreună cu familia la mare. Cei doi sepepişti, aflaţi pe şosea în spatele său, simţindu-se ofensaţi de viteza mică cu care acesta îşi conducea masina, au oprit şi l-au snopit în bătaie pe şoferul Trabantului. SPP a comunicat opiniei publice că cei doi agenţi bătăuşi au fost admişi recent la cursul de iniţiere şi că au trecut toate probele inclusiv pe cele psihologice. De fapt nu are nimeni nici o îndoială în această privinţă. Ceea ce lipseşte din modul de selecţie şi ulterior din modul de instruire este nu pregătirea psihologică, ci modul de gîndire al agentului SPP. Chiar dacă nimeni nu îi spune explicit, agentul SPP cîştigă brusc odată intrat în serviciu sentimenul că se bucură de imunitate. Brutalitatea cu care au acţionat cei doi sepepişti are legătură directă cu apartenţa lor la Serviciu. Aşa cum odinioară securiştii ieşeau adesea din cadrele consemnului primit, devenind mai brutali decît li se ceruse, tot astfel sepepiştii dau expresie brutalităţii lor personale în mod discreţionar, dar sub acoperirea instituţiei la care lucrează. Iar brutalitatea agenţilor SPP are legătură şi cu mentalitatea protectorilor lor, adică a celor mai importanţi demnitari în stat, care văd în SPP un instrument personal de dominaţie asupra societăţii. Agentul SPP care îi păzeşte face parte din însemnele exterioare ale puterii, dar pentru ca bodyguard-ul să nu devină pur decorativ şi să-şi păstreze credibilitatea trebuie pus din cînd în cînd la treabă. Aşa se explică de ce, de exemplu, ziariştii sînt foarte des brutalizaţi de agenţii SPP, care fac asta cu o satisfacţie evidentă.

Iată contextul general care recomanda ca cei doi să fie judecaţi nu ca persoane particulare, ci ca agenţi SPP. Era foarte important să fie dată o lecţie publică nu a doi huligani oarecare, ci a doi membri ai unei insituţii publice cu pretenţii. În schimb SPP a convocat Consiliul de judecată al Servciului, în regim de urgenţă cu scopul de a-i exclude pe cei doi în aşa fel încît instituţia să nu mai deloc amestecată.

A doua suspiciune se trage dintr-un episod care a urmat imediat incidentului. Şerban Pretor a relatat că tatăl unuia dintre huligani, fost ofiţer SPP şi el, după buna regulă a eredităţii profesionale care se practică în cadrul acestor servicii speciale, l-a sunat propunîndu-i o învoială. Dar nu a spus al cărui tată este şi ulterior nimeni nu a mai dorit să confirme că această convorbire a avut loc. Şerban Pretor a dezvăluit că se teme că prietenii şi protectorii acestor oameni vor încerca să muşamalizeze cazul.