Spre Schengen cu frâna de mână trasă

Franţa se opune includerii României în spaţiul Schengen, în martie viitor.

Germania se impune, împreună cu Beijingul, în faţa SUA, la summitul G-20, dar se confruntă, domestic, cu un amplu val de proteste organizate de stânga, care nu se are prea bine cu democraţia.

Turcia, a cărei islamizare continuă, rămâne în Europa un măr al discordiei.

Iar Irakul îşi oferă un nou guvern de coaliţie, dar soluţia libaneză pentru care s-a optat la Bagdad nu trezeşte speranţe prea mari şi o încredere autentică în rândul comentatorilor occidentali. Iată tot atâtea subiecte pe care presa occidentală le trata vineri intens.

Cotidianul austriac Die Presse semnalează frânarea de către francezi a eforturilor de includere a României şi Bulgariei în zona Schengen. Potrivit ziarului, Parisul se îndoieşte de capacitatea celor două ţări de a respecta necesarele standarde în materie de securitate, de asigurare a frontierelor şi luptă împotriva corupţiei.

Cotidianul vienez aminteşte de litigiul iscat de politica Franţei de repatriere a romilor. Die Presse menţionează obiecţiile ministrului francez Pierre Lelouche „privind situaţia delicată de la frontiera româno-basarabeană, şi masivele probleme din regiune cu traficul de droguri, arme şi oameni”. Ziarul evocă însă şi contra-argumentele oficialilor celor două ţări. Potrvit ministrului român de interne, Bucureştiul a investit peste o jumătate de milion de euro în securizarea frontierelor.

La Varşovia Rzeczpsopolita numeşte Germania „o republică a blocărilor”, şi se întreabă dacă revenirea la modă a protestelor de acest tip e o dovadă de vitalitate a democraţiei germane, or mai degrabă un semn al tendinţelor anarhice de tip 68-ist ale stângii germane. Nu puţini comentatori văd în protestele parţial violente din Germania o subminare a democraţiei în numele democraţiei. În context, opoziţia aruncă în luptă noţiunea de consens, pe care guvernul liber ales l-ar leza.

Prin intermediul acestei noţiuni se poate lesne afişa cel mai profund dispreţ pentru voinţa electoratului, exprimată în majorităţi parlamentare, reiese din editorialul ziarului Die Welt.

Abordând substratul ideologic al numeroaselor demonstraţii organizate în ultima vreme de stânga din Germania, în semn de protest împotriva deciziei guvernului berlinez de a prelungi funcţionarea centralelor nucleare, ziarul se arată alarmat. Fiindcă „desconsiderarea forului legislativ”, (în numele unui prezumtiv consens) ascunde „pretenţii (ilegitime) de acaparare a puterii”. Astfel, dispreţul manifestat de opoziţia de stânga din Germania, afectează însăşi democraţia parlamentară.

Postcomuniştii partidului stângii, bunăoară „stăruie în toate cuvântările lor să contrapună majorităţii parlamentare (de centru-dreapta) o aşa-zisă majoritate socială. Ecologiştii, la rândul lor, vorbesc despre majoritate culturală. Corolarul acestor discursuri este pretenţia potrivit căreia parlamentul n-ar mai fi o instituţie reprezentativă din unghi social şi cultural”.

În ce priveşte summitul G-20, ziarele germane salută fermitatea cu care Angela Merkel s-a impus, respingând cererea SUA de limitare a excedentului comercial al ţărilor tari la exporturi, precum China şi Republica Federală. Die Welt susţine iniţiativa lui Angela Merkel care doreşte „ca liberul schimb global să devină un principiu al Naţiunilor Unite”.

Pe de altă parte, „China a devenit între timp nu doar cea de-a doua putere economică a lumii, ci şi bancherul Americii şi Europei. Deşi s-au îmbrăţişat călduros, relaţiile sino-americane sunt departe de a fi excelente”, relevă cotidianul alsacian L'Alsace.

Şi Berlingske Tidende abordează marile schimbări ale structurilor globale generate de noile puteri economice de felul Chinei, care au răpit mult din ponderea politică a occidentului. Ziarul danez speră, în context, „să nu se ajungă totuşi la războaie comerciale şi economice”,

Autor: Petre M. Iancu

Redactor:Rodica Binder