1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Stare exceptionala in Irak

P.Philipp/N.Baicu8 noiembrie 2004

Guvernul provizoriu irakian a proclamat starea exceptionala in majoritatea teritoriului national, iar trupele americano-irakiene au declansat atacul asupra bastionului rezistentei sunite, Falludja.

https://p.dw.com/p/B1b3
Primul ministru irakian Iyad Allawi
Primul ministru irakian Iyad AllawiImagine: AP

Guvernul provizoriu condus de Iyad Allawi a proclamat ieri starea excepţională în cea mai mare parte a teritoriului naţional. Între timp a fost declanşată şi demult anunţata ofensivă de anvergură asupra oraşului Falludja, la numai câteva ore după comiterea de noi atentate şi a unui masacru în rândul poliţiştilor irakieni. Dacă preconizatele alegeri vor putea avea loc în aceste condiţii - iată marea necunsocută a ecuaţiei irakiene.

În ţară calmul întârzie să se instaleze. Violenţa escaladează zi de zi, deşi primele alegeri libere au fost anunţate pentru 27 ianuarie. Sau poate chiar de aceea.

Termenul este important pentru ambele părţi: americanii şi guvernul provizoriu instalat de ei, doresc să obţină în urma scrutinului legitimarea acţiunilor lor. Washingtonul intenţionează să demonstreze că războiul a adus totuşi progrese în direcţia democraţiei şi libertăţii şi nu numai răsturnarea lui Saddam Hussein. Iar guvernul Allawi are nevoie de scrutin pentru a ieşi din starea de provizorat şi de marionetă americană. Fiindcă nu încape nici o îndoială că actuala conducere a Irakului doreşte să fie şi viitoarea.

Cealaltă parte, care este foarte greu de definit, şi-a propus să întreprindă totul pentru a împiedica o atare evoluţie. "Normalizarea" nu trebuie să se instaleze, americanii trebuie permanent hărţuiţi, oriunde s-ar afla. Iar insurgenţilor - din care cel puţin gruparea lui Mussab al Zarkawi merită denumirea de "terorişti"- le este indiferent dacă victimele sunt americani, membri ai guvernului provizoriu sau civili. Cu cât mai mulţi civili îşi pierd viaţa, cu atât mai mare este ura lor împotriva americanilor şi deci sprijinul pentru insurgenţi.

De o rezistenţă unitară împotriva ocupanţilor nu poate fi vorba nici de acum încolo. Concentrarea acţiunilor asupra oraşului Falludja din aşa numitul trunghi sunit, demonstrează că suniţii se tem de normalizare şi alegeri, care le-ar pune în pericol poziţia dominantă din vremea lui Saddam. Fiindcă dacă scrutinul se desfăşoară corect, la putere ar urma să parvină majoritatea şiită. Alianţe ocazionale ale celor două confesiuni musulmane, ca în cazul celei conduse de predicatorul Moktada el Sadr, nu pot camufla faptul că suniţi militanţi nu vor accepta preluarea puterii de către şiiţi.

Oraşul Falludja este supus acum desfăşurării de forţe a maşinăriei militare americano-irakiene şi nu este exclus ca luptele să se desfăşoare aici cu o mai mare înverşunarea decât la Nadjaf, cu patru luni în urmă. Aici nu sunt de apărat locuri sfinte, iar vieţile omeneşti nu mai contează oricum de mult.

Dar şi dacă oraşul va fi cucerit, iar rezistenţa de acolo înăbuşită, nu înseamnă că ea va înceta cu totul în alte colţuri ale ţării. Allawi nu ar fi avut nevoie de proclamarea stării excepţionale: ea domneşte oricum de peste un an. Şi nimeni nu se pretează să explice cum vor putea avea loc în aceste condiţii - "alegeri libere".