Statul evreu se îndreaptă spre alegeri anticipate

Adunările Likud-ului sunt ceva cu totul aparte. Delegaţii sunt gălăgioşi, dezbat înfierbântaţi temele aflate pe ordinea de zi şi nu arareori îşi agresează fizic adversarii. Nici adunarea de ieri seară nu a fost altfel; opozanţii şi susţinătorii premierului Sharon şi-au început cearta deja pe holul de la intrare. Unii afişau pancarte pe care scria ”Likud – da, Partidul Muncii – nu”, iar alţii purtau inscripţia ”Partidul Likud – împreună cu Sharon.”

Apoi, preşedintele Ariel Şaron şi-a ascultat calm şi liniştit adversarii, conduşi de ministrul Uzi Landau. Acest membru al Cabinetului se opune retragerii din Fâşia Gaza, la fel şi unei noi coalţii cu Partidul Muncii. De la tribună Landau a explicat: ”Acceptarea laburiştilor în arcul guvernamental nu înseamnă doar retragerea din fâşia Gaza, dar este şi cel mai scurt drum de reîntoarcere la graniţele de la 1967. Aceasta mai înseamnă diminuarea şanselor de relansare a economiei şi renunţarea la lupta hotărâtă împotriva terorismului. Odată cu Shimon Perez, preşedintele laburiştilor, se va reîntoarce în centrul politicii şi preşedintele palestinian Yasser Arafat.”

Landau a mai avertizat că Perez şi Arafat vor purta negocieri pentru realizarea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim. Textual el a subliniat: ”Acceptarea laburiştilor la guvern înseamnă accelerarea divizării Ierusalimului. Acesta nu este drumul pe care vrem să mergem. Noi nu vom accepta divizarea Ierusalimului.”

În replică, Ministra Tzipi Livni şi-a declarat sprijinul pentru Ariel Sharon. Livni a amintit de un cântec adesea cântat de activiştii Likud,în care se spune: ”Iordanul are două maluri / Acesta este al nostru / Celălat la fel”. ”Totuşi”, a continuat ea, ”vremea visului de realizare a Marelui Israel a trecut (....) Eu am crescut, la fel ca şi dumneavoastră, pe ambele maluri ale Iordanului, şi cred în dreptul poporului israelian asupra ambelor maluri. Cu toate acestea însă, astăzi ştiu cu durere, la fel ca şi dumneavoastră, că trebuie să renunţăm la o parte din teritoriul biblic al ţării pentru a conserva un stat evreiesc democratic.”

Un grup a subliniat gălăgios cât de mult a făcut Ariel Sharon pentru blocul Likud. Când premierul a ajuns la tribună, membri grupului au început să numere de la unu la 40 – numărul total al deputaţilor Likud din Knesset. În discursul rostit ulterior, Sharon a cerut celor prezenţi în sală să demonstreze maturitate politică, afirmând: ”Există momente în viaţa unei naţiuni, când trebuie să ia decizii dificile. Statul Israel a ajuns într-un asemenea moment. Iar această controversă va fixa modul în care Likud va fi perceput de poporul nostru în aceste vremuri critice. Sunt convins că Likud va demonstra că îşi poate onora obligaţiile ce-i revin la guvernare, că va fi în măsură să apere interesul statului şi al cetăţenilor, în detrimentul celor singulare sau de grup."

Ariel Sharon se află însă într-o situaţie dramatică. De două ori - mai întâi în luna mai şi a doua oară ieri seară - majoritatea din interiorul propriului său partid a demonstrat prin vot că nu mai este dispusă să-i sprijineplatforma politică. Înfrângerea de ieri este atât de severă, încât Sharon nu va putea să o ignore. Singura modalitate de ieşire din impas ar fi organizarea de alegeri anticipate; iar blocul Likud se află în pragul scindării.