Strategia roma a Parlamentului European

Strategia pe care Parlamentul European se grăbeşte să o avanseze, zilele acestea, beneficiază de câteva circumstanţe favorizante. Una ar fi apropiata Preşedinţie ungară a Uniunii Europene, pe a cărei agendă situaţia celei mai mari minorităţi de pe continent reprezintă o prioritate. O alta ar fi experienţa autorului, Livia Jaroka fiind primul şi, deocamdată, singurul parlamentar european de etnie romă.

Raportul prezentat de Jaroka la Bruxelles, în cadrul comisiei parlamentare pentru justiţie şi libertăţi civile, este documentul care, în sfârşit, plasează tematica dincolo de evaluările punctuale, generate - reactiv - de momente explozive. Chiar şi aşa, amendabilă, cum arată la prima lectură, strategia Uniunii Europene pentru romi are ca principal atu elaborarea unei acţiuni comunitare coerente şi coordonate suprastatal.

Există, însă, temerea că demersul parlamentarilor europeni se va împotmoli, explică Renate Weber, reprezentanta liberalilor în grupul de lucru care a asistat-o pe Livia Jaroka în elaborarea strategiei: "Doamna comisar Vivianne Reding a anunţat că, la nivelul Uniunii Europene, se va elabora, în câteva luni de zile, un cadru privind strategii naţionale de incluziune a romilor. Una e să ai o strategie a Uniunii Europene şi alta e să ai un cadru care să permită celor 27 de state membre să elaboreze strategii naţionale. Aceasta înseamnă că statele, dacă vor vrea, vor avea strategii, dacă nu, nu. Şi, atunci, în 20 de ani, o să avem exact situaţia de astăzi".

Ceea ce, în fond, poate însemna şi o risipă inutilă de bani, aşa cum, se teme europarlamentarul olandez Jan Mulder (ALDE), s-a întâmplat şi până acum: "S-a spus că s-au cheltuit - din ce am auzit eu - 1,4 sau chiar 1,6 miliarde de euro; am întrebat care a fost cel mai de succes proiect şi mi s-a răspuns că a fost un dialog, în Ungaria, între etnicii romi şi restul populaţiei. Dialogurile nu costă atât de mult. Aş dori să ştiu cum au fost folosiţi banii şi ce alte proiecte au avut succes. Nu ştiu nici eu cum ar trebui orientaţi mai bine aceşti bani. S-a vorbit despre şcoală, despre educaţie. Poate e nevoie de locuinţe pentru romi. Simpozioane? De aceea am şi întrebat".

Mulder a lansat această întrebare din ipostaza cuiva care a lucrat, în timp, şi ca reprezentant în Africa al organismului Naţiunilor Unite responsabil pentru alimentaţie (FAO). Experienţa în zona non-guvernamentală o determină şi pe Renate Weber să susţină spusele deputatului olandez:

Comisia Europeană ar avea obligaţia să vină cu o hartă a proiectelor şi fondurilor derulate până acum. Ea ştie unde i-a dat, ea ştie cum a verificat punerea lor în practică şi cum a evaluat eficienţa lor. Bani mulţi au fost daţi pe multe proiecte-pilot. După ce se termină aceste proiecte-pilot, nu există nici o continuare. Strategia unică trebuie să vină de la un creier, care să aibă o viziune - iar creierul acela trebuie să fie Comisia Europeană. Chiar ar fi foarte interesant, ca să poţi învăţa din greşeli, să ştii, într-adevăr, sumele de bani care au plecat de la Comisie şi către cine exact s-au dus. Cea mai mare parte s-a dus prin intermediul guvernelor. Şi am vrea să ştim ce-au făcut guvernele? Adică: harta să fie completă - nu numai ce s-a trimis, ci şi ce s-a primit în cadrul fiecărui guvern, unde s-au dus banii mai departe şi care au fost evaluările finale".

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz