SUA cer ajutor Alianţei NATO

un comentariu de Bernd Riegert,adaptat de Catrinel Preda. SUA şi partenerii principali de coaliţie insistă ca alianţa Nato să-şi asume un rol mai mare în Irak. Secretarul de stat american C.Powell a declarat la întîlnirea de ieri de la Bruxelles,că nu s-au luat încă decizii concrete în acest sens.

Pentru prima dată de la încheierea operaţiunilor de război din Irak, secretarul de stat american C.Powell a cerut ajutor oficial alianţei Nato. In faţa celor 18 colegi Powell a declarat că Nato trebuie să joace un rol mai mare în Irakul postbelic. Adversarii războiului Germania şi Franţa nu s-au pronunţat, dar nici nu au contrazis propunerea. După şapte luni de înrăutăţire a situaţiei în Irakul ocupat mai ales privind securitatea americanilor şi a aliaţilor lor ,aceştia sunt nevoiţi să ceară ajutor pentru că singuri nu fac faţă rezistenţei organizate din Irak. Powlel a explicat schmibarea rapidă a cursului guvernului său. Preşedintele SUA Bush şi-a legat destinul politic de recosntrucţia Irakului şi a promis să nu se retragă din ţară pînă cînd ordinea nu va fi restabilită. La începutul războiului SUA şi Marea Britanie nu au reacţionat la îndoielile exprimate pe plan internaţional cu privire la oportunitatea intervenţiei. Ele au luat în considerare chiar divizarea Nato în membri vechi şi membri noi. Acum au ajuns însă să ceară ajutor. Adversarii europeni ai războiului nu se pot bucura însă de triumful poziţiei lor. Impreună trebuie să facă faţă situaţiei, căci un eşec în Irak, o destrămare a statului, un război civil şi în final victoria teroriştilor ar ridica pentru toate statele membre ale Nato o imensă problemă de securitate. Pînă la Reuniunea la nivel înalt a Nato de la finele lui iunie 2004 de la Istanbul, Nato intenţionează să verifice ,dacă şi ce poate face în Irak. Pentru Germania nu se pune însă problema unui angajament asemănător cu cel din Afganistan unde o trupă multinaţională de pace încearcă de doi ani să pacifice ţara atît de greu încercată Această trupă a fost legitimată anterior de comunitatea internaţională. In Irak trupele străine ,indiferent de ţara din care provin sunt receptate ca trupe ocupante şi combătute ca atare. Un angajament în Irak s-ar solda cu un număr mare de victime. Acest fapt este bine cunoscut de partenerii europeni ai Nato şi ridică din acest motiv mari probleme. La Bruxelles se ştie că cine merge în Irak va trebui să rămînă acolo 10 ani, dat fiind exemplele anteriore din Bosnia şi Afganistan. Nu a venit aşadar vremea unui angajări mai puternice în ţara dintre Tigru şi Eufrat. Dar la ce se poate aştepta Nato?, la timpuri mai paşnice? ,la dizovarea de la sine a rezistenţei în care luptă fidelii luiui S.Hussein?. SUA insistă ca sectorul polonez să fie preluat de Nato. Ministerul de externe german exclude o participare militară în Irak.

Prin cursul antirăzboinic adoptat de coaliţia social-ecologistă de la Berlin în frunte cu cancelarul G.Schröder s-au cîştigat alegerile. In America cu fiecare zi ce trece termenul scrutinului din nov. 2004. se apropie. Presiunile americanilor asupra NATO vor deveni din ce în ce mai mari. Pentru alianţa transatlantică schimbarea de curs a SUA este neaşteptată şi mai ales nedorită de unele state. Inainte de război Nato nu a contat şi acum alianţa este redescoperită. In acest context este de înţeles de ce Washingtonului nu-i convin strădaniile Uniunii Europene de a-şi crea o forţă militară proprie. Soldaţii nu pot pot fi folosiţi decît o singură dată, numărul lor nu sporeşte prin structuri nou create. Ei pot fi utilizaţi fie în intervenţiile Nato care sunt binecuvîntate în prealabil de Sua, fie în cele europene.