SUA se declară nemulţumite de oferta Iranului

Washingtonul nu are o părere prea bună despre oferta Iranului, cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Dana Perino, atunci când a citit în faţa presei poziţia oficială a Departamentului de Stat.

"Am luat la cunoştinţă faptul că Iranul tratează cu maximă seriozitate oferta făcută, iar noi, la rândul nostru o vom analiza în consecinţă. De menţionat însă, că ea nu respectă în totalitate condiţiile impuse de Consiliul de Securitate, care prevăd în mod expres încetarea completă a activităţilor de îmbogăţire a Uraniului. În prezent ne consultăm cu membrii forului suprem al Naţiunilor Unite, pentru a stabili paşii următori.”

Deşi la Washington nu se vorbeşte deschis despre măsurile ce vor fi luate, trimisul special al SUA la ONU, John Bolton, a clarificat deja poziţia guvernului său.

"Vom studia răspunsul Iranului în detaliu, bineînţeles. Dar dacă acesta nu corespunde aşteptărilor Consiliului de Securitate, vom propune aplicarea de sancţiuni economice.”

Observatorii se îndoiesc însă de capacitatea guvernului american de a-şi impune poziţia în cadrul forului ONU. Oferta de negociere a Iranului este privită ca o încercare de a crea disensiuni între SUA pe de-o parte, şi Rusia, China şi ţările europene pe de altă parte. Criticii vorbesc chiar şi de faptul că, deznodământul conflictului israeliano-libanez, şi capacitatea miliţiilor pro iraniene Hezbollah de a răspunde atacurilor Israelului i-ar fi încurajat pe radicalii iranieni, să îndrăznească să işte un conflict de proporţii cu Statele Unite.

La începutul săptămânii, preşedintele american, George W Bush, declarase următoarele cu privire la ziua de 31 august, data la care expiră termenul acordat Iranului pentru sistarea operaţiunilor de îmbogăţire a uraniului.

"Ultimatumurile sunt oportune, dar decisivă este voinţa de a le pune în practică. Eu voi continua să le reamintesc aliaţilor noştri de pericolul pe care îl reprezintă Iranul înarmat cu focoase nucleare.”

Preşedintele Bush a subliniat totodată, că nu urmăreşte decât o soluţionare diplomatică a diferendului. Într-adevăr, multe argumente se arată potrivnice unei intervenţii militare americane în Iran, care totuşi nu a fost exclusă în mod oficial. Libanul pare să fi demonstrat că o intervenţie militară rapidă în Orientul Mijlociu nu are prea mari sorţi de izbândă. La aceasta se adaugă şi opinia publică americană, care cere tot mai virulent retragerea trupelor din Irak şi evitarea unui nou conflict armat. În final, nu trebuie ignorat nici pericolul unei creşteri dramatice a cotaţiilor ţiţeiului pe plan mondial, care ar avea urmări dezastruoase pentru economia americană.