1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Subtextul politic al unei inadvertenţe

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti27 octombrie 2014

Este bine ca noii liberali să nu ignore dificultăţile de acomodare şi să le discute cât mai mult cu putinţă, căci există riscul ca ele să irupă la suprafaţă în forme dintre cele mai nocive şi mai neaşteptate.

https://p.dw.com/p/1Dcr7
Imagine: picture alliance / dpa

Cu certitudine, cea mai mare „pană” din această campanie electorală a suferit-o discursul Andreei Paul Vass. O eroare spectaculoasă, căci nu pare a fi justificată de vreo contaminare de context, părând să trimită mai degrabă la un raţionament subconştient inavuabil. Aflată pe scena unui miting electoral la Satu Mare, Andreea Paul s-a lansat într-un discurs despre valorile pe care pariază şi i-a îndemnat în consecinţă pe cei de faţă să voteze cu Victor Ponta. ”Pariez pe Iohannis, pariez pe decenţă, pariez pe respect, pariez pe educaţie, votaţi Victor Ponta şi şapte zile să le spunem românilor să iasă la vot....” Îndemnul a fost rostit tare, răspicat şi din toată inima.

Nimeni nu se îndoieşte că altceva ar fi vrut să spună, de aceea faptul că a negat ulterior nu are sens. E mult mai bine să recunoşti o eroare accidentală decât să pretinzi că toţi ceilalţi au înţeles greşit. Fosta militantă PDL a spus că întregul ei discurs a fost un suport argumentativ pentru susţinerea lui Klaus Iohannis şi că nu avea cum să ceară susţinere pentru Ponta. Perfect logic, dar tocmai pentru că discursul ei reprezenta o serie de argumente în favoarea lui Iohannis nu avea de ce să ceară publicului să nu voteze cu Ponta, aşa cum a pretins ea mai târziu. Întregul discurs era construit pe o afirmaţie şi nu pe o negaţie.

Necazul este că aceste erori se reţin şi fac carieră. Dar dincolo de contextul electoral, ne putem întreba dacă nu cumva autoarea discursului de mai sus, ca mulţi alţii, nu are conştiinţa scindată. Rateurile acestea, ne-ar spune un psihanalist, nu pot fi cu totul întâmplătoare. Or, împrejurarea care ar putea încuraja o asemenea interpretare este că Andreea Paul Vass a fost consiliera primului-ministru Emil Boc şi, până nu demult, o adversară dură a PNL şi a USL, după cum şi una din ţintele criticilor acestora. Este, putem bănui, greu pentru aceşti oameni, mai ales dacă au luat cu adevărat lucrurile în serios, să schimbe discursul de pe o zi pe alta. E adevărat că liberalii au trecut la rândul lor de la ALDE la PPE fără nicio pregătire prealabilă, dar nici democrat-liberalilor nu le va fi fost uşor să susţină un candidat ieşit din rândurile PNL. Am văzut cu câtă antipatie părea să acţioneze la început Cătălin Predoiu la apariţia lui Klaus Iohannis şi ne putem imagina că şi altora le-a fost destul de greu. Uimitor a fost nu că militanţii celor două partide au dificultăţi de acomodare reciprocă, ci că au reuşit, în ciuda acestora, să fuzioneze.

Totuşi aceste schimbări au fost prea rapide. Şi nu este deloc de mirare că se mai întâmplă ca unii sau alţii să nutrească gânduri nu tocmai favorabile faţă de noii comilitoni. Căci dacă ar fi să continuăm jocul interpretativ, am putea presupune că autoarea discursului gândea că a vota Iohannis e totuna cu a vota Ponta, ceea ce Monica Macovei şi Traian Băsescu au şi spus într-un fel sau altul. Şi tocmai pentru că acest lucru a fost gândit de multe ori şi rostit în public de către unii dintre foştii lideri ai partidului din care făcuse parte, interpretarea devine verosimilă.

Nu intenţionăm să facem nimănui un proces de intenţie. Se poate să ne înşelăm şi lucrurile să stea cu totul altfel, dar inadvertenţa în sine, indiferent de cine a comis-o, este semnificativă deoarece descrie o poziţie politică obiectivă şi pentru că atrage atenţia asupra unei lipituri (PNL-PDL) ale cărei margini nu s-au uscat încă bine. Iar adversarii politici ai noului PNL văd prea bine lucrul acesta şi caută să-l speculeze, pe o parte Victor Ponta şi pe cealaltă parte Traian Băsescu. Fiecare încearcă să smulgă o parte din PNL şi să-l adauge la zestrea sa.

Aşadar fie că a fost un clasic act ratat, fie un rateu accidental de alt tip, este bine ca noii liberali să nu ignore dificultăţile de acomodare, să nu le minimalizeze şi să le discute cât mai mult cu putinţă, căci există riscul ca ele să irupă la suprafaţă în forme dintre cele mai nocive şi mai neaşteptate.