Summit franco-rus la Moscova

În timp ce la Berlin cancelar federal era Gerhard Schroeder, iar destinul politic al Franţei era controlat de preşedintele Jacques Chirac, şeful statului rus, Vladimir Putin, a reuşit să dezbine Vestul: Rusia, Germania şi Franţa aveau poziţii comune, fie că era vorba de situaţia din Irak sau de relaţia cu ţările din Europa Centrală şi de Est. Diplomaţii vorbeau chiar de axa Paris-Berlin-Moscova. Această alăturare era privită cu îngrijorare şi neîncredere în Statele Unite, Marea Britanie şi chiar în Polonia.

Axa s-a destrămat însă după schimbările la vârf din Germania şi Franţa. Cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Nicolas Sarkozy au încercat imediat după preluarea funcţiilor să îmbunătăţească relaţia ţărilor lor cu Statele Unite. Mai mult, puterile de la Berlin şi Paris au adoptat poziţii critice faţă de Rusia lui Putin, în primul rând din cauza eşecurilor constatate în respectarea democraţiei în această ţară. Opoziţia este practic anihiliată la Moscova, iar presa este aservită. Uciderile politicienilor rivali sau ale jurnaliştilor incomozi, precum Anna Politkowskaia, au rămas nerezolvate.

În urmă cu câteva luni, Putin declarase că Franţa este cel mai important partener strategic al Rusiei în Europa. Totuşi, socoteala lui nu s-a potrivit. În ultimele zile, preşedintele Sarkozy a căutat să se apropie de adversarii politici ai Kremlinului. L-a primit la Paris pe preşedintele ucrainean, Victor Iuşcenko, s-a întâlnit cu premierul ceh, Mirek Topolanek. A întreţinut prietenia sa cu şeful statului georgian, Mihail Saakaşvili, iar luni l-a primit pe omologul său polonez, Lech Kaczinski. Înainte vizitase Budapesta, de unde este originară familia sa. Nu a ocolit nici Bulgaria, la Sofia Sarkozy spunând despre el însuşi că este pe jumătate est-european. De acolo a criticat Moscova, afirmând că Rusia îngreunează rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă comunitatea internaţională. Sarkozy a vizat astfel poziţia Rusiei în cazul statutului provinciei Kosovo şi sprijinul Kremlinului pentru regimul de la Teheran.

La o confruntare franco-rusă se ajunsese deja de la sfârşitul lui august, când Putin a încercat să împiedice numirea lui Dominique Strauss-Khan în fruntea Fondului Monetar Internaţional. Sarkozy a reuşit însă să-l impună pe acesta la conducerea instituţiei financiare amintite.

Pe acest fundal al diferenţelor de opinie dintre cele două ţări, este interesant cum va arăta întâlnirea dintre Putin şi Sarkozy. Este clar că Rusia vrea să-şi întărească legăturile externe în direcţia Asiei. Interesul Moscovei este să îşi vândă materiile prime atât europenilor cât şi pieţelor emergente asiatice. Rusia vrea să se asigure că acest ţările acestui continent nu vor ajunge la independenţa economică atinsă de China. Nouă este şi implicarea oligarhilor ruşi în economiile din Serbia, Muntenegru sau Bulgaria. Relaţiile Moscovei cu Turcia şi Grecia s-au îmbunătăţit la rândul lor în ultimul timp.

După ce casieria Rusiei s-a umplut de banii obţinuţi prin majorarea masivă a preţurilor internaţionale la gaze naturale şi ţiţei, diplomaţia rusă revine în rol principal pe scena politică mondială.