Summit-ul triunghiular de la Berlin

Faptul că Gerhard Schröder, cancelarul federal german şi Jacques Chirac, preşedintele Franţei, se întâlnesc cu regularitate pentru a discuta despre UE, a devenit între timp rutină. Ieri a avut loc o noutate: la întrevederea de la Berlin a participat şi premierul britanic Tony Blair, ceea ce în unele capitale europene a dus la tragerea semnalului de alarmă. Îndeosebi primul ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, a protestat cu voce tare împotriva a ceea ce el a numit crearea unui "directorat" al celor trei mari parteneri comunitari.

Reuniţi la cancelaria federală din Berlin, ei au lăsat impresia că nu au avut nimic important de spus. Schröder, Chirac şi Blair au repetat cam acelaşi lucruri arhicunoscute: lumea s-a schimbat, societatea occidentală îmbătrâneşte, globalizarea, pensiile şi locurile de muncă nu mai sunt sigure, etc., etc., etc. Reuniunea s-a finalizat totuşi cu un document care urmează a fi prezentat Comisiei precum şi preşedinţiei irlandeze a Consiliului ministerial al UE. Ce conţine el? Ei bine impulsuri, idei şi propuneri pentru ameliorarea politicii economice şi sociale comunitare. Deocamdată nimic obligatoriu, dar s-ar putea discuta şi cu ceilalţi parteneri europeni despre toate acestea într- un cadru lărgit, ca de pildă la viitoarea reuniune la nivel înalt a UE.

În sfârşit, s-a elaborat ceva relativ concret şi pentru medii: la Bruxelles este nevoie de un super-comisar care să se ocupe numai de problemele economice ale Uniunii. Fiindcă politica industrială - a opinat Schröder - a fost neglijată până în prezent în mod condamnabil. Ei da, acum au şi ziariştii ce scrie. Au început deja speculaţiile asupra persoanei care ar intra în discuţie pentru un asemenea post.

Summitul triunghiular de la Berlin are însă o însemnătate mai mare decât anunţarea instalării unui potenţial atotputernic într-ale economiei la Bruxelles. Germania, Franţa şi Marea Britanie au sesizat că dacă Europa doreşte într- adevăr să devină competitivă pe plan internaţional, aşa cum s-a decis la Lisabona cu patru ani în urmă, atunci trebuie să se întâmple ceva!

Faptul că Schröder, Chirac şi Blair preiau conducerea este just şi pozitiv. Şi nu este adevărat că o fac în detrimentul Europei. Fiindcă fără conducere, UE se clinteşte numai anevoie sau deloc. Şi că la summiturile-mamut nu se face adesea nici o mişcare, s-a putut vedea la recentele negocieri asupra constituţiei comunitare, eşuate lamentabil. Motorul european trebuie turat cum se cuvine. Ori cei trei au lansat la Berlin tocmai semnalul oportun în această direcţie. Acum este însă nevoie de foarte mult tact, modestie şi transparenţă. Numai aşa vor putea risipi cei trei mari temerile statelor mai mici, că ar putea fi dominate de un "directorat". Aici este vizat îndeosebi preşedintele Jacques Chirac, care a bătut adesea cu pumnul în masă, ca şi cum ar fi dorit să se impună în faţa unor copii neascultători; de obţinut, a obţinut exact contrariul!