1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Surcele şi minciuni ruseşti

Peter Janku8 septembrie 2009

Autorităţile de la Moscova au dezminţit categoric că vasul rusesc "Arctic Sea", navigând sub drapel maltez ar fi transportat rachete S-300, destinate regimului de la Teheran. Adevărul pare a fi cu totul altul...

https://p.dw.com/p/JXKZ
Prezumtiv "pirat" care ar fi deturnat nava Arctic Sea în faţa unui tribunal moscovit, la 28 augustImagine: RIA Novosti

Misterele Parisului sunt o nimica toată faţă de realităţile ruseşti.

Principalul expert maritim al Rusiei, Mihail Voitenko, un fost marinar care ştie în genere despre ce e vorba, s-a văzut nevoit să-şi ia lumea în cap. Voitenko a luat primul avion spre Istambul, fugind săptămâna trecută din Rusia după ce fusese avertizat telefonic că e "în mare pericol", întrucât supărase oameni extrem de influenţi cu dezvăluirile sale despre încărcătura navei-fantomă „Arctic Sea”.

Navigând sub pavilion maltez, nava, care ar fi avut chipurile doar lemn finlandez la bord, dispăruse la 23 iulie, fusese vânată pretutindeni de varii state şi reapăruse după câteva săptămâni, fiind, oficial, re-capturată de către marina militară rusă.

Ulterior, autorităţile de la Moscova au declarat că ar fi arestat şi ar interogat 8 prezumtivi piraţi. In fapt cei opt sunt nişte delincvenţi de drept comun despre care se poate crede aproape orice, mai puţin că ar fi în stare să pună la cale şi să execute o acţiune maritimă complexă precum deturnarea misterioasei ambarcaţiuni.

Evident, căutarea şi recuperarea navei Arctic Sea - o operaţiune lipsită de orice precedent în istoria navigaţiei maritime - a costat mult mai mult decât orice încărcătură ar fi putut avea nava la bordul ei.

Toate acestea au declanşat speculaţii pe cât de intense, pe atât de fireşti privind motivele pentru care nişte piraţi şi-ar fi riscat viaţa şi libertatea spre a pune mâna pe un vapor nenorocit, dacă la bordul său nu s-ar fi aflat decât nişte biete surcele.

Mai nou, autorităţile de la Moscova au dezminţit categoric că vasul rusesc navigând sub drapel maltez ar fi transportat rachete ultramoderne, de tip S-300, destinate regimului fundamentalist-islamic de la Teheran. Kremlinul continuă să susţină că investigatorii n-ar fi găsit la bord decât scânduri. „Relatările din presă afirmând că nava exporta rachete în Iran sunt absolut neadevărate”, a declarat textual ministrul rus de externe Serghei Lavrov.

Or, Lavrov este un diplomat notoriu pentru caracterul foarte limitat al credibilităţii sale. „Minte ori de câte ori deschide gura”, a reliefat un expert în probleme ruseşti din Bonn.

Chiar dacă Lavrov ar fi uşă de biserică, declaraţiile sale cu privire la încărcătura navei rămân cât se poate de suspecte. La urma urmei, înainte de a porni în peregrinajul său, cargoul fusese reţinut timp de două săptămâni în enclava rusă Kaliningrad, oficial, spre a fi „renovat”. La fel de suspectă este izolarea completă la care a fost supus echipajul de pe Arctic Sea, de către autorităţile ruse. Iar fuga în Turcia a principalului expert în domeniu din federaţia rusă a destrămat şi orice rest de încredere pe care l-ar mai fi putut avea afirmaţiile Moscovei.

Net mai credibilă e o relatare apărută recent în presa austriacă şi britanică. Potrivit ziarului Salzburger Nachrichten precum şi cotidianului londonez Sunday Times, „Arctic Sea transporta către Iran sisteme ultra-moderne de arme antiaeriene, în baza unui acord încheiat de Teheran cu un presupus 'grup mafiot' din cadrul forţelor armate ruse". Rachetele ar fi fost aduse la bord în timpul prezumtivei renovări a navei. Sursa acestor informaţii este israeliană.

Conform unor zvonuri nu lipsite de temei, serviciile secrete israeliene fuseseră cele care au oprit nava aflată în drum spre Teheran, după care informaseră oficialităţile de la Moscova. Spre a menaja Kremlinul, de care şi Ierusalimul şi occidentul au nevoie pe eşichierul diplomatic, s-a permis apoi Rusiei să re-captureze nava.

Încă şi mai plauzibilă e o versiune apropiată de ipoteza de mai sus şi înrudită cu ea. Pare clar că israelienii încearcă să forţeze mâna Moscovei, căreia i-au cerut să renunţe la înarmarea iranienilor cu sisteme antiaeriene sofisticate. Nu întâmplător, la mijlocul lunii august, cu o zi înaintea fericitei "regăsiri" a cargoului dispărut, preşedintele statului evreu, Shimon Peres, a efectuat o vizită fulger la Moscova. În urma ei, Rusia s-a declarat de acord să-şi "reconsidere" decizia de a vinde Iranului rachete S-300.

N-ar fi deloc de mirare dacă informaţiile credibile furnizate de la Ierusalim ziarelor occidentale să constituie un mijloc binevenit pentru israelieni, de a atrage atenţia opiniei publice internaţionale asupra crescândului pericol iranian. Întrucât e vorba de o primejdie cuplată şi cu riscul ca grupări teroriste islamice să intre în posesia unor bombe atomice, acest pericol tinde să alimenteze cel mai tenebros coşmar occidental, cel iscat de eventualitatea recursului la arme nucleare pentru un viitor mega-atentat terorist.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Vlad Drăghicescu