Surprize agreabile

Altă surpriză furniza joi cititorilor presei occidentale străfulgerarea de luciditate pe care a avut-o un ziar de stânga. La Paris, Liberation pledează cu argumente fireşti împotriva tot mai insistentei tentative de stigmatizare şi demonizare a Israelului şi revendicărilor extremei stângi şi drepte din Apus, de boicotare a produselor şi ideilor statului evreu. "A refuza Israelului orice legitimitate nu va contribui câtuşi de puţin la aplanarea conflictului dintre cele două popoare", scrie ziarul.

Pe de altă parte, cotidianul francez cade în vechiul păcat al stângii occidentale care falsifică sistematic adevărul echivalând un guvern democratic, precum cel israelian, cu o organizaţie teroristă, de felul grupării islamiste Hamas. Fiindcă ziarul condamnă în egală măsură atât boicotarea produselor israeliene cât şi blocarea fâşiei Gaza, controlată de extremiştii grupării pro-iraniene.

Or, Corriere della Sera scoate în evidenţă lipsa de consistenţă a altui mit stăruitor colportat de stânga, cel al "mizeriei" în care s-ar zbate locuitorii fâşiei Gaza. În ciuda tunelurilor care leagă acest teritoriu de Egipt, Thüringer Allgemeine de la Erfurt perpetuează mitul cu pricina, afirmând că Gaza ar fi "cea mai mare închisoare din lume.”

Or, „în Gaza", scrie ziarul conservator milanez, „nu se face foame. Dimpotrivă, există o piaţă bogată. În Gaza se găseşte o ofertă abundentă de alimente, de medicamente, de automobile. S-au importat recent zeci de maşini japoneze şi sudcoreene… pe de altă parte, nu doar israelienii blochează fâşia, ci şi egiptenii. Palestinienii îi încurcă pe toţi", mai notează Corriere della Sera.

Criza din Orientul Mijlociu, relevă La Repubblica din Roma, pune în "pericol" eforturile de sancţionare a Iranului de către Consiliul de Securitate ONU din pricina ambiţiilor nucleare ale Teheranului. Ziarul italian crede că, după acţiunea de stopare, de către israelieni, a flotei militanţilor pro-palestinieni, "nimic nu va mai fi cum a fost în Orientul Mijlociu".

Această impresie e împărtăşită de unii observatori care continuă să se ocupe de trecerea Turciei, cu arme şi bagaje, din tabăra occidentală în cea a coaliţiei islamiste conduse de Iran. Raţiunea noilor excese retorice anti-israeliene ale premierului turc Erodogan se explică prin dorinţa Turciei de a-şi recăpăta rolul de vioară întâi în lumea arabă şi islamică. Dernieres Nouvelle D’Alsace reliefează, pe de o parte, ampla creştere economică a Turciei, ţară pe care cotidianul alsacian o descrie ca o „Chină mică”. Pe de altă parte, dincolo de faptul că nu mai e ce-a fost, în speţă „bolnavul Europei, Turcia, deşi stat membru al alianţei nord-atlantice, şi-a recâştigat influenţa în lumea islamică”.

În fine, ziarele germane speculează de zor pe marginea numelor eventualilor candidaţi la preşedinţia Republicii Federale. La loc de frunte pe lista prezidenţiabililor se vehiculează în presă cel al Ursulei von der Leyen. Actualul ministru al muncii este o femeie care, în ciuda apartenenţei ei la Uniunea Creştin-Democrată, beneficiază de o amplă simpatie şi la stânga spectrului politic german. Von der Leyen e politician de carieră, se bucură de multă carismă, are priză la tineri şi a reuşit să fie fericita mamă a şapte copii în ciuda fulminantei ei ascensiuni politice.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alexandra Sora